Anul acesta poate fi declarat Anul româncelor. În timpul unei excursii dus-întors Sinaia- Brașov, am fost martora unor incidente în care personajele principale au fost niște româncuțe de-ale noastre. Una ne povestește că are vreo 31 de ani și își face vacanțele singură, are părul blond făcut vâlvoi și strâns cu o bentiță, gen Olivia Newton-John. She is glowing. Strălucește. Going sola. Good for her! Alte câteva, între 35 de 80 de ani, din cauza aglomerației din autobuzul care ne duce la Livada Poștei în Brașov, refuză să își mai scaneze biletele. ,,Să vină controlorul!’’, declară ele emfatic, s-au emancipat, deh. Perfect. Positive vibes.
O altă tipă, cu o fetiță după ea, în autobuzul care se întoarce acum la Gară, este foarte supărată pentru că nu poate plăti cu cardul direct, în autobuz. Când își dă seama că noi, muritorii de rând, veniți tocmai din Marea Britanie sau alte colțuri ale lumii, am stat la coadă ca să luăm bilete de autobuz, începe să țipe, ca cineva din autobuz, neapărat și imediat, să îi dea un bilet de două călătorii, ca să fie în regulă. Merge mai departe cu pretențiile ei de femeie de lume: biletele ei trebuie să îi fie scanate de altcineva. Le plătește și bombăne. Apoi îi face observație unei femei din fața ei, care ocupase două scaune. ,,Este o chestie de principiu’’, declară. Dacă până atunci pasagerii nu o remarcaseră, acum i se dă full attention.
La pièce de résistance este sceneta care are loc în trenul de întoarcere spre Sinaia, între alte două femei (care mai au și 3 copii) și controlorul de bilete. Acesta le reproșează că au pierdut trenul în care ar fi trebuit să călătorească, iar acum vor să călătorească gratis, în cel pe care l-au prins. Sunt amenințate cu poliția. Degeaba, nu le e teamă, vociferează în continuare, până când dispar, cu copii cu tot, pe undeva prin tren.
La Bușteni, eu și prietena mea suntem sculate de pe scaune, pentru că două cucoane înțepate (suite de acolo) nu au vrut să schimbe cu noi un loc pentru o singură stație. Când noi ne urcaserăm de la Brașov, ne așezaserăm împreună (eu, cu bilet luat prin app-ul CFR-ului, prietena, cu bilet cumpărat în gara din Brașov). Cucoanele bombăne și după ce ne-am ridicat pentru a ne da jos în Sinaia, frustrarea lor trebuie că are și alte cauze.
Ce se întâmplă cu româncele noastre, nativele care trăiesc pe meleagurile natale? Feminism dus până la extrem? Inversare de roluri cu sexul opus? Demonstrație pentru că se poate? Sunt de vină reclamele care le-au asigurat că ,,merită’’? What a mess. O adevărată coliziune între tradițional și modernism care le face nefericite… Știu că acest comportament este ori genetic, ori format. Nurture versus nature. Nu înseamnă că vesticele nu sunt rebele sau certărețe, dar o fac când au dreptate sau „au luat la măsea”.
M-am uitat la articole, pe Net. Concluziile experților sunt foarte interesante: ,,Femeile din România sunt cele mai nefericite din Uniunea Europeană și printre cele mai nefericite din lume, potrivit unui index global al bunăstării femeilor…’’, ne informează Știrile Pro TV, î ntr-un articol publicat online în mai 2024. ,,Pentru trei zodii de femei, cearta este o adevărată pasiune. Cu sau fără motiv, vor porni un mic scandal în fiecare zi, doar pentru a demonstra că se poate. Dacă ai de gând să te opui, pregătește-te din timp și înarmează-te cu răbdare. Vei avea nevoie.’’, ne avertizează un autor pe observatornews. ro. Fecioara nu-i dă interlocutorului nicio șansă, scorpionul se pare că are chiar talent oratoric, dai de belea cu femeia născută în zodia berbecului, pentru că face și spune ce o taie capul, declară experții în zodii și comportament feminin. Precis sunt bărbați!
Ne trăim viețile în contexte și situații care ne determină comportamentul. Problema apare când acest context devine unicul univers și atât. Nimeni și nimic în jur nu mai contează. Me, myself and I (și poate și niște copii, care sunt și ei victime ale urgiei acestor mame). Empatia și compasiunea față de societate scad la zero. Societatea este privită ca un potențial dușman. Toată lumea este percepută ca fiind împotriva acestor războinice prin vocație. La ce s-o fi spunând, în engleză, ,,you have to choose your battles’’? Uneori e mai bine să îți alegi bătăliile. în unele te angajezi, în altele nu. A ajuns cearta un fel de show off? Ca etalarea unei colecții întregi de bijuterii, a unei genți sau a unor pantofi de brand, a machiajului excesiv sau a operațiilor estetice… Proastele maniere și lipsa totală de feminitate au devenit arme împotriva unei societăți și-așa aflată la limita răbdării. Empatie? Respect pentru semeni? Răbdare? No way!
O femeie de bun simț se respectă pe sine și își respectă interlocutorii, nu va produce scene jenante și nu va participa la discuții care o înjosesc sau îi înjosesc pe alții. Ridicolul este pasul următor. Mi se pare uneori că trăiesc într-o lume căreia nu-i mai aparțin, nu îmi mai găsesc locul în ea. Stau și privesc cu mirare cum semenele mele, obsedate de egalitatea cu sexul opus, uită să mai fie femei, în sensul tradițional. Unde le este feminitatea? Revenim la Ilenuța tractorista, cea care împlinea sarcinile trasate de Partid, pe tot cincinalul, în numai câteva zile? Noua Ilenuță nu are nevoie de feminitate, pentru că este prea preocupată să domine. ,,Orice tip de situare în opoziţie sfârşeşte, inevitabil, prin a se nega, chiar şi parţial…’’, scrie sociologul clujean Sebastian Cristescu.
Sigur că sunt programată să iau partea femeilor. ,,După ce am fost la un serviciu de 8-10-12 ore, unde am muncit cot la cot cu sexul supertare, am lăiat copiii, am grijit bătătura, am călcat cămăşile soţului, i-am pus în faţă o cină ca la «Masterchef», i-am dat o bere rece ca să se poată uita la meci sau film în condiţii optime, trebuie să fim şi sexy la culcare, cremuite, epilate, minunat mirositoare şi odihnite ca să facem faţă în continuare obligaţiilor de femeie.“, scria Petronela Rotar. Începe dansul acela metaforic între parteneri. Cât te lași și cât conduci?
În timp ce scriu aceste rânduri, un copil urlă frustrat între ,,Palace’’ și vila ,,Tantzi’’, la Sinaia. Nici mama și nici tata nu îl pot potoli. Poate dacă îi dădeau tableta sau telefonul acela cu care era obișnuit, tăcea din gură. Substitute de parenting. Rolurile părinților s-au diluat, deși educația ar trebui să înceapă de acasă. Modelele copiilor ar trebui să fie părinții lor, dacă își ridică ei înșiși ochii de pe telefon. În ziua de astăzi, copiii văd că și mama e super tare, sexy și ocupată. Banii ei sunt ai ei și banii făcuți de tata sunt tot ai ei. Feminismul, emanciparea, libertatea prost interpretate sunt arme împotriva bărbaților și a întregii societăți. Vedem poze, pe Facebook, ale unor femei cu funcții, selfies de la sâni în jos. Altele cu decolteuri prelungite sau numai în sumare costume de baie.
Noi, astea mai rușinoase nu avem nicio șansă. ,,Străbunica şi bunica, ambele ţărănci, erau feministe fără să ştie. Erau nesupuse, puternice, de capul lor, dar foarte responsabile, pline de grijă şi înţelegere. Respectau bărbaţii, dar nu credeau o clipă că le sunt inferioare cu ceva.’’, scrie Mihaela Miroiu, iniţiatoarea studierii feminismului în România.
Venită în România, am trecut prin Bucureștiul primei mele licențe. Undeva, în Piața Kogălniceanu, o liceană de 15-16 ani face un comentariu retoric în fața colegelor ei aflate ca și ea, la o cafea, în loc de școală. Comentariu care conține, de rigueur, o înjurătură de care și bărbaților le-ar fi rușine. Atitudinile acestor femei se vor reacții de emancipare față de sexul opus, dar și față de membrii propriului sex.
Mi-aduc aminte de mama, sfântă de pus într-o icoanâ. Nu se certa, nu acuza, nu bârfea și își vedea de familia dânsei. De la emancipare până la vulgaritate nu este decât un pas. Trăim într-o societate care nu își mai găsește identitatea și unde familia stă într-o bulă în care nu încap decât ei și ai lor. Pe vremuri, polițistul satului, preotul sau învățătorul îi mustrau pe copii când nu se duceau la școală sau făceau vreo prostie. ,,Te spun maică-tii/ lui taică-tu!’’. Atât, era suficient. Acum – aflat în mijlocul luptelor dintre sexe în propria familie – copilul este derutat. Ascult de mama? Sunt băiatul tatei pentru că am luat note mari, dar nu sunt dacă nu o fac? Sau pentru că îmi ia ultima generație de Android? Puterea exemplului este sfântă și nu are legătură nici cu Vestul, nici cu Estul, nici măcar cu programarea genetică. Valorile transmise copiilor și societății trebuie să țină cont de nevoile lor, nu de competiția bărbat- femeie. Sunt multe cazuri, în școlile noastre, de părinți care dispută atenția copilului și îi cumpără dragostea. Because they can.
Altfel, șefu’ va fi copilul cu fițe.
În poză: Paul la 4 ani, încercând un photobomb în poza lui Kati, îmbrăcată de flamenca, în Ronda, într-un festival de calești și cai andaluși, pe vremea când Kat învăța să danseze profesional, flamenco, cu renumita școală de flamenco și balet clasic spaniol, Abul- Beka.
Iuliana RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
