TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Nu pune întrebarea, dacă nu vrei să auzi răspunsul…

O veche zicală englezească ne învață de o manieră retorică, dar și dinadins, că e mai bine să îți vezi de treabă, dacă știi bine care va fi răspunsul. Pe măsură ce trecem prin viață, percepția noastră devine și ea mai ascuțită. Învățăm din experiență. Prima dată când am călătorit in Marea Britanie, am mers la studii. Am completat niște formulare trimise de Cardiff University și, pe baza studiilor universitare din România, a experienței ca interpret și traducător și a interviului riguros de la Ambasada Marii Britanii, am fost invitată în scris să studiez Limbă și comunicare în capitala Țării Galilor. La examenul de nivel, într-un amfiteatru mare, dintr-una din clădirile donate Universității în sec. al XIX- lea de Marchizul de Bute (care a făcut din Cardiff unul din cele mai bogate orașe din lume,  în timpul Revoluției Industriale), ni s-au înmânat mai multe teste.  Testele cu grilă de gramatică le completai în timpul alocat, apoi intrai la interviu. Am completat vreo zece și m-am cam plictisit. Coordonatoarea cursului s-a uitat peste ele și i-a spus colegului său mai tânăr: ,,Cred că dacă îi mai dai 50, la 50 va răspunde corect. Așa că  nu-i mai da. Să intre la interviu’’. La interviu mi-au înmânat niște foi care conțineau caricaturi tipice umorului englezesc, triggers sau starters pentru conversație. Erau amuzante și te inspirau. Unul din profesori m-a întrebat ce sper să obțin de la acel curs. I-am răspuns cu o altă întrebare: ,,Este retoric și de la sine înțeles, nu?“ A râs:  ,Așa este’’. Înțelesese.

Expresia din titlu este, însă, mai mult decât o expectativă sau o întrebare retorică, pentru că ascunde în ea o întreagă experiență de viață. Chiar o strategie… Nu vrei să întrebi pentru că știi deja răspunsul. Cercetătorii de la Harvard concluzionează pe www.cnbc.com că întrebarea ,,Ce mai faci?” nu are menirea percepută la primul auz. Persoana care întreabă nu vrea să știe asta, iar persoana care răspunde, de multe ori, nu spune adevărul. ,,Ceea ce urmează este o oportunitate pierdută și un schimb de cuvinte fără semnificație, cu o conexiune zero’’. Cheia este, spun specialiștii de la Harvard, să continui cu întrebările. Tocmai acele întrebări care urmează îi fac pe interlocutori să creadă că persoanei în chestiune chiar îi pasă. Șefii de echipă (team leaders) își încep întâlnirile cu subalternii, invitându-i să povestească ceva interesant din viața lor. Aceasta contribuie la crearea unui sentiment de încredere, o legătură, pentru că șeful se arată interesat de ceea ce fac subalternii. De patru luni sunt administrator al grupului de pe Facebook ,,Târgovișteni în suflet și în gând’’. La momentul scrierii acestui articol suntem 815 suflete legate, prin fire nevăzute, de orașul nostru de suflet, Târgoviște. ,,No easy task”, spune englezul. Nu e ușor… 815 suflete din 12 țări, cu personalități și experiențe de viață diferite și, ca în romanul lui Orwell, a apărut recent calificarea de ,,adevărat târgoviștean’’,  într-o postare pe un alt grup dedicat Târgoviștei. Niciodată nu m-am gândit că unii suntem ,,mai târgovișteni’’ decât alții. Este adevărat că eu m-am născut și am avut norocul să  învăț carte la Târgoviște și să fiu profesoară de engleză și interpret, tot acolo. Tot adevărat este că părinții mei au fost profesori în Târgoviște. Asta nu înseamnă însă că, cei originari din Târgoviște sunt mai patrioți sau mai târgovișteni decât ceilalți, care provin din alte orașe, dar care  locuiesc sau muncesc acolo. Recent au postat, pe grupul nostru de suflet,  oameni deosebiți, cu mare dragoste pentru istoria neamului și patrimoniul cultural al Târgoviștei. Alții, care trăiesc în străinătate ca și mine, își rememorează pașii copilăriei sau ai adolescenței. Ca și în cazul religiei, sunt cei care țin toate posturile, mai credincioși și mai iubiți de Dumnezeu decât alții? ,,Nu pune întrebarea, dacă nu vrei să știi răspunsul’’. Ceea ce este sigur, este că toți simțim dorul și dragostea de acasă. ,,Iuliana Rich, minunate postările tale! Ne teleportezi in copilăria noastră, atât de frumos pus in cuvinte, că putem închide ochii si ne regăsim acolo… Simțim mirosurile de mâncare neaoșă, de-a noastră, mirosul iernii și al primăverii, dar și al toamnei în culorile ei parcă pictate… Și încă multe alte senzații pe care le credeam uitate…  Mulțumim pentru aceste voiaje in timp! Ești minunată!❤️”, a comentat recent o doamnă, membră a grupului nostru, de mulți ani stabilită în Tunisia, la una din postările mele de pe grup. Există pentru fiecare dintre noi acele „places in the heart”, locuri în inimă care vibrează cu ființa noastră: centrul orașului, școlile în care am învățat, casa în care am locuit și, mai presus de toate, străzile orașului. Ca și arterele și venele care transportă sângele în organism, străzile orașului ne transportă înapoi în timp. Străzile au amintiri. Acestor locuri le ducem dorul nu pentru că noi, cei plecați, suntem singuri, nefericiți, nerealizați sau „fără țară”, ci pentru că o parte din inima noastră a rămas în Târgoviște. Le ducem dorul pentru că ele fac parte din identitatea noastră, pentru că evenimentele trăite aici ne-au format ca oameni, pentru că vrem să transmitem copiilor noștri această memorie colectivă și această identitate. ,,Everything happens for a reason’’, spune englezul, nimic nu este întâmplător. Din septembrie 2020 continuăm să descoperim adevărate tezaure artistice și de suflet, simboluri ale identității noastre de târgovișteni și români, care ne fac viața mai frumoasă și ne unesc, în suflet și în gând, în ciuda distanței și a provocărilor vieții. Știu că în procesul descoperirii unei cunoștințe sau a unui prieten de pe grup (fost coleg de școală, vecin, fost coleg de serviciu), am aflat mai multe despre orașul nostru și despre alte locuri de pe Mapamond, de care suntem legați sufletește și unde locuim. Oameni și locuri, inimi și frumusețe… ,,It is a wise  person the one who understands others, but the wisest is the one who understands oneself’’, adică e înțelept acela care îi înțelege pe alții, dar și mai înțelept este acela care se înțelege pe sine. Această curiozitate este și una interioară, de (re)descoperire a ceea ce suntem și vrem de la viață. Aflăm mai mult despre programele Erasmus, despre metodologia predării și succesul învățării. Ne propunem destinații de vacanță. Depănăm amintiri. Promovăm talentul artiștilor târgovișteni. Sărbătorim copiii talentați și inițiativele locale și naționale. Fiecare colțișor al Târgoviștei ascunde o întreagă istorie, fiecare piatră de temelie, fiecare tradiție ascunde un meșteșug, o metaforă sau o romanță. Experiența îl face pe om. ,,You have to travel the journey to recognise the destination.’’

Paul Coelho are propria sa versiune a dilemei întrebare-răspuns: ,,Nu pune întrebări, dacă ți-e frică de răspuns. Nu murdări apa cu noroi, agitând-o. Fii răbdător’’. Într-un interviu acordat reporterilor ziarului ,,The Independent”, pe 15 Octombrie 2013, Coehlo face referință la Solomon, care acum 3.000 de ani a spus: „Nu e nimic nou sub soare”. Coelho continuă: „Un scriitor încearcă să traducă generației sale aceleași întrebări pe care le-avem de la începutul umanității. Eu chiar cred că întrebările sunt mult mai interesante decât răspunsurile. În loc de adevăruri, încerc să găsesc întrebări interesante, care să mă provoace. Cartea mea  ,,Alchimistul’’(2004)  nu avea scopul de a-mi reînnoi credința, ci de a mă ajuta să îmi înțeleg propria călătorie.”

Probabil că, în loc să ne preocupăm în legătură cu răspunsul de care ne este teamă, tocmai pentru că îl știm, pentru că el reflectă o expectativă, este mai bine să îl ascultăm pe Coelho, care ne spune că fiecare are o ,,legendă personală’’ de îndeplinit. Ce înseamnă asta? ,,Este motivul pentru care ne naștem”, precizează scriitorul. Avem visuri care nu sunt neapărat visurile pe care părinții noștri, sau societatea le nutresc pentru noi. De aceea trebuie să ne lepădăm de ideea de a împlini ceea ce alții speră de la noi și să începem să realizăm ceea ce noi înșine ne dorim. Fiecare este unic și trebuie să se accepte așa cum este, în loc să repete destinul,  sau să urmeze modelul altuia. Ești o persoană liberă din momentul în care nu-ți mai e frică să fii sincer. Coelho a decis să scrie, după pelerinajul făcut în orașul Santiago de Compostela, în 1968. Libertatea de a pune întrebările, fără frica răspunsului, vine, cu alte cuvinte, dintr-o experiență interioară, în urma căreia încetăm să mai fim în conflict cu noi înșine.

IULIANA  RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește de mulți ani departe de orașul ei, în care a fost profesoară de „Ienăchiță Văcărescu” și de „Carabella”…