Chiar și multiculturalismul conduce la stereotipuri.
În ,,Harvard Business Review’’(www.hbr.org), într-un articol din 2 decembrie 2019, 6 autori în frunte cu Stacey Fitzsimmons au ajuns la concluzia că ,,indivizii multiculturali precum chinezii, canadienii, turcii, germani sau arabii americani, de obicei gândesc, percep, se comportă și răspund la chestiunile globale legate de locul de muncă, în moduri mai complexe decât indivizii monoculturali’’. Acești indivizi traduc aceste diferențe prin cariere de succes. De exemplu, colegii a 100 de directori din Israel care lucrează în Silicon Valley, afirmă că acești 100 sunt mai competenți decât cei care se consideră doar americani sau doar din Israel. Autorii articolului afirmă că mulți dintre cei intervievați nu știau dacă erau ,,multiculturali’’. A avea un părinte sau doi care a/au emigrat în America, a lucra în străinătate sau a trăi într-un oraș multicultural, înseamnă a fi multicultural? Nici experții nu pot răspunde exact la această întrebare. Cercetătorii din Hong Kong argumentează că sunt multiculturali datorită istoriei coloniale a orașului Hong Kong. Prin contrast, alții definesc persoanele multiculturale prin abilitatea acestora de a funcționa eficient în cadrul mai multor culturi (vorbesc mai multe limbi sau au ,,minți multiculturale’, adică pot să gândească în moduri care reflectă culturi multiple). Chiar și autorii acestui articol reprezintă 16 culturi!
Drept urmare, ei au concluzionat că multiculturalismul este determinat de capacitatea individului de a ști, de a se identifica cu și de a înțelege mai mult decât o cultură. Ne referim nu numai la cărțile citite, ci și la limbă, tradiții, istorie, eroi naționali, obiceiuri și unicitate. Înțelegând asta, Hidé, un angajat japonez american din SUA, al unei firme subsidiare firmei mame japoneze, a decis să își folosească înțelegerea proprie a culturii japoneze și să inverseze ordinea tipic japoneză din e-mailuri și anume informație periferică urmată de chestiunea principală, pentru a mulțumi partenerii americani. Când oamenii înțeleg mai multe sisteme culturale, vor găsi modalități de a le combina, modalități care conduc la inovație. Un angajat francez, irlandez, cambodgian al firmei L’Oréal a unit cele două categorii de makeup/ machiaj și skincare/ (produse pentru) îngrijirea pielii și a introdus pe piață o cremă de piele de tip „lifting’’ cu o ușoară roșeață (rosé), un produs care a devenit repede popular în Asia.
Ca peste tot în lume, multiculturalismul a avut mai mult sau mai puțin succes în Marea Britanie. Un cuplu român locuiește în Țara Galilor de cel puțin 10 ani, iar fata lor a fost de mică școlită aici. Deși le-a mers bine în Marea Britanie (ea este dentistă), când fata lor (fosta mea elevă la clasele de matematică, care nu prea își făcea temele) termină A-level (echivalentul bacalaureatului), vor să se întoarcă la București. ,,Dă-i naibii de englezi!’’, exclamă ea, care nu s-a integrat, în ciuda profesiei. ,,Mă întorc acasă la mine’’. ,,Să vezi ce urât se uită acum românașii noștri la englezii voștri’’, adaugă el. ,,De ce?‘’, îl întreb. ,,Pentru că nu mai aveți pașaport de Uniune Europeană’’, mă ia el în derâdere.
Atâta vreme cât sistemul cultural și economic le-a fost de folos (au investit în două locuințe), a fost bun. Acum dragostea de o națiune este dictată de un pașaport. Culmea este că englezul de care vorbește (soțul meu) este singurul din familie care încă are pașaportul cu ,,look’’ de Uniune Europeană, pentru că nu îi expiră pentru câțiva ani, iar legea îi permite să călătorească astfel. În ciuda ,,reticenței’’, prietenul nostru bucureștean nu renunță la ideea de pașaport britanic pentru fată. ,,In caz că vrea să se întoarcă și se căsătorește cu un englez sau velș de-al vostru…”, declară el.
Cancelarul Angela Merkel a spus, în octombrie 2010, că emigranții care vin în Germania ar trebui să învețe germana și că încercarea de construire a unei societăți multiculturale în Germania ,,a eșuat de-a binelea’’ ( https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11559451). Conceptul ,,multikulti’’, în conformitate cu care oamenii trăiesc împreună ,,umăr la umăr’’, nu a funcționat, iar ,,emigranții trebuie să facă un mai mare efort pentru a se integra’’. Cu toate acestea, în speech-ul de la Potsdam, Merkel a invitat emigranții în Germania. ,,Islamul e și el parte din Germania’’, a adăugat ea.
Libera circulație între Marea Britanie și Uniunea Europeană a luat sfârșit pe 31 decembrie 2020. Marea Britanie a implementat un sistem de emigrare pe bază de puncte, care acordă prioritate aptitudinilor profesionale și talentului. Caracteristica cea mai importantă a lumii noastre este diversitatea ei. Există la ora actuală 600 de limbi oficiale și 5.000 de grupuri etnice, consemnează directorul Academiei ,, abriel García Márquez ‘’ din Bogotá. De la începutul secolului al XIX-lea s-a creat o tendință spre unitatea culturală, înțeleasă ca suport principal al unității politice. Multiculturalismul înseamnă recunoașterea diversității. Etapa superioară a acestuia este interculturalismul: căutarea și crearea de proiecte comune. Interculturalismul nu înseamnă nici ignorarea valorilor ancestrale și tradiționale ale fiecărei culturi, nici lipsa importanței consensului că unele din aceste valori sunt valabile într-o perioadă istorică determinată. Reprimarea diversității conduce la violență, subliniază Sr. Jorge Enrique González. Este tocmai acest interculturalism, cel care m-a determinat să inițiez în 2015, cu o colegă de aici de la Cardiff, programele educaționale Erasmus cu județul Dâmbovița, ca și un grup de Târgovișteni în suflet și în gând care să reunească suflete care sunt deosebite și originale fiecare în parte, în primul rând pentru că experiența fiecăruia este diferită. Soțul meu Paul (director al mai multor companii de oțel britanice și internaționale și consultant în industria oțelului) afirmă că este mai bine să separi și să apreciezi fiecare rotiță a unui angrenaj, decât să presupui că angrenajul va funcționa de la sine. ,,Cine își va asuma responsabilitatea, dacă angrenajul se blochează?’’, se întreabă el.
Autorul blogului ,,De ce ne e mai bine în UK’’ , scria în februarie 2017 că mulți români privesc diversitatea culturală ca pe o amenințare. Cei care o consideră un ,,handicap’’, sunt sortiți eșecului. ,,Deschiderea și înțelegerea pe care ți-o poate da interacțiunea cu oamenii proveniți din culturi și medii cât mai diferite, este neprețuită’’. Apoi adaugă: ,,Londra se află în topul orașelor unde poți începe o afacere. Asta însă doar cu anumite condiții: dacă ești onest, creativ, antreprenorial și îți faci o strategie solidă. În niciun caz nu vei reuși aici să-ți deschizi o afacere după modelul românesc: pile și relații‘’. Același prieten român, evaluând (cu soția) că fata lor nu va reuși în Marea Britanie nici la examenele de admitere de la Medicină și nici la cele de Medicină Veterinară (visul mamei ei), a decis că unicul lor copil ar putea absolvi o facultate de alt profil în București, facultate la care se intră cu o notă mai mică și unde îl cunoaște el personal pe decan. „Câte bordeie, atâtea obiceie”…
IULIANA RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește de mulți ani departe de orașul ei, în care a fost profesoară de „Ienăchiță Văcărescu” și de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
