TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH -Dragostea pentru Târgoviște

Suntem aici, la „Gazeta Dâmboviței”, mai mulți prieteni care iubim orașul nostru, care scriem despre el, care avem amintiri fără egal despre lumea din care venim… Doamna Iuliana Rich, care ni se alătură începând de astăzi, deși departe de orașul ei, a făcut și face, iată, mai mult decât armata de „iubitori” de Târgoviște despre care auzim, citim, aflăm în fiecare zi cât de mult prețuiesc ei orașul pe care-l conduc… Iuliana este „făuritoarea” pricepută a unui grup („Târgovișteni în suflet și în gând”), despre care ne va scrie chiar aici, în rubrica ei săptămânală, de fiecare sâmbătă… (Ionuț  CRISTACHE)

 

Suntem deja 617 suflete, din 10 țări, care avem în comun dragostea pentru Târgoviște, pentru țara noastră și pentru valorile culturale, morale, estetice și sociale reprezentate în postările și comentariile de pe grup.  Am construit împreună – în ultimele 2 luni – acest grup de suflet, bucată cu bucată, suntem pasionați de cultură, literatură, artă, simboluri, tradiții – tot ceea ce înseamnă identitate târgovișteană și, extrapolată, ființa românească. Locuim în cel puțin zece țări, pe 3 continente. „Înveți să prețuiești mai mult ceva atunci când îți lipsește” (Sextus)…

Acum, despre casa din imagine…

Această casă are o semnificație anume pentru mine și fratele meu Sorin. Fotografiile și informațiile pe care le împărtășim aici nu sunt doar fotografii și cuvinte, ci amintiri, o moștenire, un schimb cultural. „O imagine pictează/ descrie o mie de cuvinte”, (A picture paints a thousand words) spune un proverb chinezesc. În plus, această imagine conturează amintirile noastre din copilărie și adolescență, viața trăită de noi în Târgoviște. 

 

Casa noastră se afla lângă casa de mai jos, proprietate a domnului colonel Murăreț. În aceeași casă locuia doamna Isăceanu, cu soțul dânsei, colonel pe atunci la pensie. Cumva, casa aceasta avea o aură de „Marile speranțe”, in imaginația mea – prima generație care învăța engleza de la 7 ani – era dickensiană. Doamna Isăceanu, care avea o intrare separată, vis-a vis de casa noastră, făcea găluște cu prune și ne invita cu o voce firavă și cu un zâmbet, să le gustăm.

 

Case ca acestea fuseseră „naționalizate” și luate cu japca, iar proprietarii (cei mai norocoși) erau obligați să le împartă cu alții sau să se mute în câteva odăi în altă parte. Casele Târgoviștei, similare celei a domnului Murăreț, sunt dovada că, in ciuda încercărilor vieții, oameni deosebiți precum domnii Murăreț și Isăceanu își pot păstra demnitatea și umanitatea. Nu îi voi uita niciodată. 

 

PS Fată de profesori, am absolvit școala „Vasile Cârlova” și Liceul ”Ienăchiță Văcărescu” (profilul matematică- fizică) șefă de promoție. Am studiat, apoi, un Master în inginerie chimică la Institutul Politehnic București și am terminat cu un job în cercetare în București. Am făcut și doi ani de pedagogie, deși tata mă sfătuise „numai profesoară să nu fiu”. Pentru că îmi iubesc orașul natal, Târgoviște, am dat din nou examene de specialitate și de limbi străine și am fost angajată, la terminarea facultății, la COST, Târgoviște, la Protocol   (echivalentul lui Public Relations). Am tradus lucrări tehnice de specialitate și am tradus ca interpret pentru simpozioanele și conferințele internaționale PHARE de restructurare a industriei oțelului și a industriei de mașini din România, ca și pentru Primăria Târgoviștei și Guvern. Am dat examen de traducător la Ministerul Culturii. Am fost interpret pentru Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare, Fondul Monetar Internațional, SANDVIK, USINOR (Paris), AK- ALEV, IMC Consulting și alte firme de consultanță. Am predat engleza un an, la bilingvi, la „Ienăchiță Văcărescu” (după alte examene) și un trimestru la „Carabella”, după care m-am căsătorit cu un om de afaceri englez, director de decizie la cea mai mare companie de oțel din Țara Galilor, ASW în Cardiff. Avem doi copii foarte reușiți care și ei vorbesc limbi străine și sunt buni la afaceri. Am mai făcut o licență pentru a preda și spaniola, pe care o vorbesc ca o nativă, pentru că am locuit și lucrat acolo. Avem o casă in Ronda, Andalucia și mi-am perfecționat interpretariatul și acolo, predând engleza și lucrând pentru Universitatea din Malaga. Am mai făcut o licență în Marea Britanie, pentru a preda și elevilor de peste 16 ani (aici specializarea se face diferit). Am predat spaniola și matematica adulților de mai bine de 16 ani. Predasem deja elevilor de primară (chiar și la grădinițe bilingve) și elevilor de liceu din Târgoviște și Spania. In UK am predat și predau în școli, iar serile predau cursuri pentru adulți, organizate de Primărie și acreditate de Coleg Gwent. Am studenți și la cursuri post-universitare. Din 1997 sunt interpret și traducător pentru Wales Interpretation and Translation Services, o organizație națională care asigură servicii de interpretariat serviciilor publice (Poliție, Curtea de magistrați, Tribunal, Spitale, Servicii de adopție, Primărie). După ce organizasem participarea ansamblului folcloric „Columna” din Zalău si a ansamblului folcloric al maestrului Dumitru Fărcaș la Gala Folklorica Internacional de Ronda, in 2015 m-am hotărât să prezint și o altă imagine a României decât cea percepută de unii din știrile de scandal și evenimentele „picante” de stradă. Am încurajat-o pe prietena mea Selina Wells de la Interlinking Cardiff – tot profesoară- să gândească „outside the box” și să organizăm proiecte Erasmus cu Târgoviștea și județul Dâmbovița. Eu am sunat-o de acasă pe doamna Cristina Groza și apoi – în mai 2015- m-am întâlnit cu ea la Târgoviște. În mai 2016 am adus-o pe Selina personal la Târgoviște (era prima vizită a ei în România), la Primărie, Școala de muzică, Școala populară de artă, etc. și de atunci s-au derulat proiecte Erasmus care au continuat până in februarie anul acesta, când ultima delegație de la Inspectorat și „Ienachiță Văcărescu” a venit la Cardiff. Selina se pregătea sa meargă iar la Târgoviște, dar nu a mai fost posibil din cauza Covid-ului. Programele Erasmus din județ au pus Târgoviștea pe harta Europei vestice, iar Conferința Internațională de la Cardiff din 2018 a fost apogeul acestor programe.