TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Ceva despre conviețuire

   „Libertatea gândirii o avem, ne mai trebuie gândirea„. – (Karl Kraus)

   Pe vremea când eram interpretă și inginer chimist la Protocolul Combinatului, șeful meu, economist cu vechime, avea o vorbă: ,,Așa e românașul nostru, care își spune: de ce să îi fac omului un bine, când pot să îi fac un rău și să văd ce iese de aici?’’ Pus astfel, conceptul de conviețuire pe picior egal cu semeni cu alte idei decât ale tale, devine o utopie. ,,Păcate amărâte!’’, adăuga tot șeful meu, când vedea că bunii mei colegi îmi lăsaseră și traducerile lor, pentru că eu eram mai tânără și mai motivată.

   Nu știu ce se întâmplă cu Facebook, dar – recent – am rămas surprinsă când nu am mai putut intra pe un grup, al cărei membru eram de patru ani, grupul ,,Sinaia your group’’, unde mulți postam de toate, mai puțin lingușeli și discursuri politice pentru susținerea liderilor locali. Pur și simplu, grupul a dispărut în neagra veșnicie. Puf! Aproape 50.000 de membri șterși și ei… Nici măcar nu știu cine erau administratorii, dar ne permiseseră să punem poze cu stadiul în care se află patrimoniul de la Sinaia, de la Peleș și până la Furnica, să scriem mai ales de bine, pentru a promova turismul sinăian, dar mai scăpa și câte o critică. Membrii aveau dreptul la o opinie. But not for long.

   Acum câteva zile, unii dintre membrii grupului lansaseră o campanie împotriva corupției și vorbeau de intenția Primăriei de a construi o parcare etajată pe ceea ce a mai rămas           „neinvestit” din Domeniul Regal de la Sinaia:  Aleea Peleșului din partea dinspre Cazino, pe lângă Mânăstire și până sus la Castel. Existau zvonuri despre repunerea în folosință a 2.000 de metri pătrați. Nici aici nu intervine Custodele Coroanei. Să apelăm la Regele Charles? El a investit un milion de lire sterline în biserici fortificate în Transilvania, a fost intervievat de Charley Ottley și – surprinzător de emoționant – a declarat cât de mult iubește România. Viscri – locul unde are a second home – este vizitat de români și străini.

   Reprezentanții Ministerului Culturii scriu pe site-ul lor despre spectacole și festivaluri la care au asistat, dar foarte rar despre cele două Castele din Sinaia, care ar fi trebuit să fi fost propuse pentru lista patrimoniului UNESCO acum treizeci de ani și nu acum, când li se dărâmă acoperișul și sunt susținute cu drugi de fier ca să nu pice. Grupul care făcea reclamă a ceea ce a mai rămas de vizitat în Sinaia, ofertei hoteliere, muntelui și stațiunii în sine, a dispărut. Era vizitat de mulți străini și de mulți români care locuiesc în străinătate. Un hub pentru a-i ține pe cei interesați la curent cu noutățile, unde postau și cei care știau mai multe despre trecutul orașului regal și despre patrimoniul lui. Desființarea acestui grup, în full daylight, este o palmă dată celor care ajunseseră să creadă că a iubi Sinaia înseamnă a-i iubi și prețui patrimoniul, nu numai chiolhanurile și barurile. Nici străinii care au ales să își cumpere câte o casă în România sau să facă seriale pe Netflix nu se mai miră. Replica lor este ,,stai să vezi ce s-a întâmplat cu biserica X sau castelul Y. ”

   O să ajungem așa de blasés încât vom accepta aceste incidente (mai mult decât virtuale) ca faits acomplis, o sǎ fim încurajați să nu mai gândim prea mult. Acceptarea va aduce, după sine, uitarea. Uitarea că mulți dintre reprezentanții de seamă ai României, plătiți de tax payers, bani grei, la mesele și simpozioanele europene și mondiale, au promis să permită poporului român să aibă o voce, ba chiar să vorbească în numele lor… Să le pese.

   Ca administrator de grup, probabil că ar trebui să îmi văd de treaba mea. After all, ce poate face o târgovișteancă stabilită în străinătate? Va fi acesta strigătul meu de lebădă în contextul atât de mediatizatelor grupuri de pe FB? Posibil… Uitarea însă aduce cu sine pierderea libertății, libertatea cuvântului, propria identitate, memoria colectivă.

   Nu ne mai pasă nici măcar de like-uri sau de inimioare, vrem să putem spune ceea ce gândim, să fim în stare să simțim. Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum. Să visăm la o lume mai bună și să nu ne fie frică să spunem adevărul. Altfel, istoria se va repeta și vom deveni robii altui Sistem, unul care se pretinde evoluat și emulând sistemele occidentale, când în realitate nu are respect pentru intelect sau individ.

   Vreau să rămân optimistă. Cum spunea poetul martir Radu Gyr: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,/nici ochii când în lacrimi ți-s./Adevăratele înfrângeri/sunt renunțările la vis.”

Iuliana  RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…