TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Aparențele (unu)

Dame Shirley Bassey, celebra cântăreață născută în Cardiff din tată jamaican și mamă velșă, artista care a înregistrat cele mai multe piese vocal-instrumentale pentru renumitele filme cu James Bond, are un cântec în care cere să i se trimită clovnii. ,,Lăsați-i să vină!‘’, spune ea. Nu clovnii de la circ, ci aceia care te laudă și te iubesc fără măcar să te cunoască, dar îți bârfesc prietenii… Divide et impera! Din aceia care nu au nicio profunzime, ci sunt superficiali și înșelători, care îți spun că ești cel mai cel, aceia care încearcă sa te coopteze în tot felul de scheme aducătoare de bani peste noapte și care apoi te lasă baltă, pentru că, de fapt, la ei se gândeau și nu la tine. The Users…

Cred că viața – cu bună intenție – ne trimite oameni. Și buni și răi… Mai apoi, încercările prin care trecem îi cern, ca o sită prin care trec și bucurii și necazuri și momente fericite și triste. O sită metaforică în care ochiurile se micșorează, pe măsură ce ne dăm seama cât de importanți sunt cei șapte ani de acasă, genele, influența altora, bunul simț și experiențele trăite de fiecare… Numai după această inevitabilă triere, știm care ne sunt adevărații prieteni, cei pe care ne putem baza la vremuri de restriște, nu numai la petreceri. Învățăm de la viață și mai primim și câte o palmă, apoi regândim experiența, ca și cum am mai putea schimba ceva. Înțelegem mai bine și transformăm acea experiență tristă într-un șut în fund, tradus printr-un pas înainte. Noi crezuserăm că, așa cum spunea marele Nicolae Steinhardt, dăruind, vom dobândi. Well, am dobândit experiență…

De ani de zile aștept o recunoaștere oficială, în plen, pentru proiectele Erasmus cu Țara Galilor pornite din 2016 și care se desfășoară și în prezent, acele proiecte care în 2018 (după Conferința internațională Erasmus de la Cardiff) au pus Inspectoratul Județului Dâmbovița în topul național. Majorări de salarii, acreditări, mobilitate, schimb de experiență, certificate și diplome de merit Erasmus, turism (ca să citez un inspector important, cu care a vorbit în persoană la Târgoviște soțul meu), felicitări de la Minister (fosta ministră a învățământului, Ecaterina Andronescu, mi-a fost îndrumătoare de proiect, în anul 5, la facultate) și între cadrele didactice dâmbovițene, banchete… S-au făcut și se fac de toate.

Pentru cei care au gândit negativ despre curajul tatei de a spune adevărul și care au scris râuri de rânduri despre familia noastră (în cărți sponsorizate de necunoscători și nepăsători cu bani), fără să ne ceară permisinua nouă, copiii părinților noștri: cred că l-am ,,achitat‘’ pe tata cu brio! Niciunul dintre copiii acestor târgovișteni (indiferent de clasă socială, profesie și afiliere politică) nu a făcut pentru cadrele didactice și elevii din județul Dâmbovița ceea ce am făcut eu, fără să fi luat vreun sfanț. Din principiu și din vocație… Am calculat timing-ul precis, am construit momentum-ul, am creat oportunitățile și am cântărit alegerile, începând cu anul 2014. Penfriends cu școli din Târgoviște, întâlniri cu cei de la Guvernul velș… Mi-am folosit statutul social și meritele profesionale, reputația mea și a soțului meu. Am început traiectoria educațională cu o vizită cu prietena mea, Selina Wells de la Interlinking/ Guvernul velș, în mai 2016, la Primarul Târgoviștei și la școlile cu care să facem un proiect Erasmus pe Arte creative. Directorii de școli de atunci își aduc bine aminte . Deja eram în contact și mă întâlnisem în persoană, la Târgoviște, în mai 2015, cu Cristina Groza, însărcinată cu Erasmus pe județul Dâmbovița. ,,You made my day, Iuliana!’’ – a spus ea și de Crăciun, în 2015, am bătătorit calea de aici, din Cardiff. ,,Hai să îți arăt România deșteaptă!’’– i-am spus Selinei și ea m-a urmat la Târgoviște. Acea vacanță a mea din mai-iunie 2016 a fost transformată în platforma și punctul de plecare al programelor Erasmus cu Guvernul velș și Inspectoratul Dâmbovița.

 

Sunt fata tatălui meu și a mamei mele, profesoară ca și ei, și când mi se face dor mai adaug o verigă la lanțul metaforic care mă leagă de Târgoviște. La rândul meu, mai învăț ceva despre oameni și superficialitate, despre adevăr și minciună, despre asumarea meritului și rolului inițiatorului. Tacit… Nu pune întrebarea dacă nu vrei răspunsul! Așa că au tăcut toți.

Există însă o lumină la capătul tunelului: deja am început să văd cum acei elevi dâmbovițeni care au beneficiat de aceste programe Erasmus au devenit mai ambițioși, au învățat din aceste experiențe că pot mai mult. Vor mai mult. Părinții lor – unii dintre ei cu noi pe grup – îi încurajează să nu se mulțumească numai cu ora de curs, ci cu realizarea visurilor lor: un alt exchange, o altă călătorie sau luni și ani de studii în Marea Britanie sau S.UA, o călătorie nu numai fizică, ci și intelectuală, la capătul căreia să înțeleagă mai bine ce vor de la viață, să își ajute părinții prin evenimente și atitudini filiale de care au auzit din alte locuri, din alte lumi, să înțeleagă că familia este nucleul reușitei, că valorile pe care familia și dascălii adevărați li le-au transmis sunt tocmai acele valori și calități care vor fi apreciate in alte lumi, pe alte continente.

 

Iuliana RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește, de mulți ani, departe de orașul ei…