TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Aparențele (doi)

Panait Istrati scria: ,,Omenirea este un amestec ciudat de sori si pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite,  sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost in lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți.’’

   Când am format grupul de Târgovișteni în suflet și în gând, acum 3 ani, am contat pe suportul unor prieteni, cunoștințe, foști colegi, foste eleve (ele însele folosindu-și engleza învățată cu mine, pentru a profesa și a-și întemeia o familie în țări vorbitoare de engleză). Apoi am descoperit că unii membrii ai grupului au fost elevii părinților mei, prietenii lor, cunoștințele lor. Am avut tot felul de surprize plăcute. Până și Sorin, propriul meu frate (acum profesor universitar în America) mă prevenise să îmi văd de treabă. Să îmi ,,scutur papucii de colbul Târgoviștei’’, m-a sfătuit.  Lumea o să încerce să afle cine suntem. Vor deveni curioși, m-a prevenit el.  Lasă-i să fie!  i-am răspuns. Cred că până acum curiozitatea aceasta a primit toate răspunsurile necesare. Se știe cine suntem. Copiii părinților noștri, oameni realizați.  Gândești ca Paul, te porți ca el, îmi reproșează Sorin. Așa este, Paul este integru și fearless, am cutezat ca el, am obținut rezultatele visate, am învățat de la soțul meu că mulți vorbesc, dar nu se încumetă, ci se pierd în explicații de ce un proiect sau altul nu este posibil.

   Intervin banalul, fețe retușate pe Facebook… Uneori nu le mai recunosc pe acele persoane, atunci când le văd pe viu, nu știu nici să dea bună ziua pentru că sunt ,,full of their own importance’’, oameni cărora li se pare că li se cuvine, se simt entitled (ca pe vremuri). ,,Fă-mi asta’’ , ,,pune-mi asta‘’ , dar nu întrețin o conversație de valoare cu noi, nu au timp pentru noi. Ei au de pierdut. Slavă Domnului pentru oamenii de bun simț, care își fac timp pentru tine, care te așteaptă cu drag și stau la o cafea cu tine, te invită la masă, pregătesc feluri de mâncare ,,ca la mama acasă’’, vor să trăiești cu ei experiența generozității și a dăruirii de sine. Sunt oameni adevărați, cu care poți conversa despre interese, visuri, aspirații, familie, prieteni cărora cu adevărat le pasă. Am avut, de curând, la Târgoviște, niște experiențe foarte frumoase cu grupul nostru de târgovișteni în suflet care m-au făcut fericită și m-au ajutat să iau o pauză binemeritată în tumultul vieții.

   Am trăit în trei țări cu mândria târgoviștencei care a avut șansa nemaipomenită a unor părinți și bunici intelectuali. Nu m-am temut nici când – elevă fiind la ,,Ienăchiță’’ – secretarii de partid mi-au întors existența pe dos și a trebuit să aleg o altă carieră, nici când am lăsat totul baltă (inginerie, cursuri predate, interpretariat, meditații) și m-am căsătorit cu Paul, ca apoi să fac alte licențe în Cardiff. Zece ani mai târziu, predam studenților de la facultate și colegiu, în Ronda. Oficial și cu copiii noștri vorbeam castellano, nu engleză. Nu era deloc necesar să facem acest pas. Nu l-am făcut din cauza sărăciei sau în speranța unei vieți mai bune în Spania, ci dimpotrivă! Am cumpărat două proprietăți acolo. Am făcut schimburi lingvistice cu ei și work experience. Profesorii și elevii unui Colegio local au fost în vizită la Colegiul King George V din Hong Kong. Nu am vrut să fim niște banali ,,guiris’’ în Ronda. Și acolo am realizat multe pe plan educațional. Asta este vocația mea.

   De la soțul meu englez, nu numai de la părinții mei, am învățat despre valoarea educației, a motivației și a ambiției. De la Paul am învățat, mai ales, că orice este posibil. El a fost adviser pentru Cardiff Business School , School of Engineering ale Universităților din Cardiff , pentru Industrial Board și Chairman of the Engineering Centre for Wales. Ca Managing director la cea mai mare companie de oțel din Țara Galilor, Allied Steel and Wire, a sponsorizat Techniquest (Muzeul științei și ingineriei în Cardiff). Cu nonșalanta siguranță de sine care îl caracterizează, mi-a spus că trebuie să mă lepăd de frica inerentă de Sistem și de orice scuze că ceva ar fi dificil de realizat. Mi i-a citat pe oamenii de afaceri chinezi cărora le vânduse două oțelării pe milioane de lire. Nu nu înseamnă nu. Înseamnă încearcă din nou!  Copiii noștri nu au moștenit această vulnerabilitate inerentă a mea, ei nu au sechelele adolescenței petrecute sub secera unui sistem corupt. Nu încerca să schimbi ce nu poți schimba, mamă, îmi spune fata mea, caracterele oamenilor, invidia, răutatea, fățărnicia și chiar… ignoranța’, continuă ea. Mai bine concentrează-te pe ceea ce poți înfăptui.

   Am avut șansa să pot să fiu altfel și de aceea îi spun adesea fratelui meu: nu mai privi înapoi cu mânie, suntem oamenii de astăzi și pentru că am trecut acele probe de foc și am făcut pași definitorii…

Iuliana RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește, de mulți ani, departe de orașul ei…