Într-un august am început să ne gândim să schimbăm agentul de asigurări care, când camioanele lui Manolo dăduseră brânci zidului de piatră al proprietății noastre, pe partea unde se învecina cu el (urcând el camino comunal) și îl lăsaseră așa, dărâmat, la sol, agentul nu se învrednicise să ne spună că și lor le făcuse șicane familia vecinului, cerând compensații pentru situații provocate de ei înșiși. Asta pentru că unul din ginerii lui Manolo era șefuleț la Poliție, iar altul avusese un scurt, dar benefic mandat de Primar, de unde se alesese cu o casă.
Ca urmare, am invitat un alt agent de asigurări, la noi acasă. Acesta a venit și cu băiatul lui, pregătit cu un par lung ca să ne bată perele și curios ce se va întâmpla dacă se aruncă în piscina noastră.
Paul (soțul) tocmai își punea un implant dentar în Ronda și aștepta să i se vindece gingia, după ce i se scosese un incisiv de jos. El niño l-a întrebat ce i s-a întâmplat. La care soțul meu, căruia îi serveam de vreo 20 de ani de interpret, a gesticulat că și-a pierdut dintele pentru că eu (chipurile) i-aș fi tras un pumn! ,,Iuliana’’, a adăugat el. Eu, printre râsete, i-am tradus băiatului. ,,Umor englezesc!’’ – am justificat. Când Paul i-a dat un răspuns de același gen la o altă întrebare (pentru că tânărul se născuse nosey parker), a exclamat: ,,Yo sé: el humor inglés!’’ Adică: ,,Știu: umorul englezesc!’’
Există o poveste pentru copii scrisă în 1922, în care toate personajele au nume care rimează: puișorul este Chicken-Licken, găina se numește Henny-Penny, rața este Ducky-Lucky, cocoșul – Cocky-Locky, Curcanul este Turkey-Lurkey și gâsca este Goosey- Lucy. Puișorul se sperie atunci când îi cade o ghindă în cap. ,,Se prăbușește cerul!’’ – declară el și fuge înnebunit spre alte orătănii. O ține una și bună. Așa este de speriat, încât ceilalți decid să meargă cu el la Palat, să informeze autoritățile. La finalul călătoriei, până să ajungă să îl anunțe pe Rege, aproape toți sunt mâncați de vulpea Foxy-Woxy, care le zâmbește viclean când pretinde că ușa de la vizuina ei le deschide drumul spre o scurtătură spre Palat. Cea care se salvează este tocmai găina, care, auzind ultimul strigăt de ,,cucurigu’’ al Cocoșului, realizează că vine dimineața și ea încă nu a făcut un ou. Așa că se întoarce la fermă fără să îl mai anunțe pe Rege că puiului îi căzuse… cerul în cap. Curaj sau inconștiență? Morala: nu crede ceea ce ți se spune (,,Și ‘’- vorba englezului – ,,numai jumătate din ceea ce vezi‘’).
Locul meu de lectură…
Parcurgem călătorii care ne duc spre destinații nevisate. Nu pentru că nu le meritam, ci pentru că – atunci când eram copii – nu aveam curajul să visăm la ele. Poate nici nu știam că există. Mi-aduc și acum aminte de aria lui Ludovic Spiess: ,,Andalucía mía pământ de dor…’’
Între atâtea culturi și atâtea popoare, m-am maturizat. Am învățat de la unii și am refuzat să îi imit pe alții, pe cei de prost gust. Am văzut similarități și contraste. Vorbesc ca nativii limba lor și înțeleg mentalități și atitudini, dincolo de simplele nuanțe ale cuvintelor și nu încetez să mă mir. Metamorfoza mea a trebuit să treacă prin atâtea și atâtea sentimente: negarea, dorul, acceptarea și apoi, integrarea și revelația propriei identități.
Am trăit momente de elație, dar și de dezamăgire, când mi-am dat seama că a fi de gintă latină nu garantează acea happiness forever after. ,,Nu trebuie să învăț limba spaniolă.‘’ – declara soțul meu, om de afaceri. ,,Trebuie doar să învăț să conduc și să parchez ca ei. Și să ignor toate regulile europene de circulație.’’- adăuga, zâmbind, acel zâmbet tipic de Cheshire cat, atoateștiutor.
Pățaniile de viață ne formează. Paul știuse. De la confruntările Armadei (flota spaniolă) cu bărcile piratului Sir Frances Drake (trimisul Reginei Elisabeta I) încoace, britanicii sunt percepuți ca ,,guiris ‘’ care nu vor vorbi niciodată bine spaniola, dar vor contribui la bugetul spaniol cu taxele pe venit și pe imobil. Pe Paul predicamentul acesta îl amuza. Pentru el era un sport. El era vulpea din fabulă.
Eu, în schimb, m-am dus ca găinușa aceea care, când a văzut că Spania venea cu dezamăgirile și provocările ei, tipice unui popor care a trăit multă vreme sub dictatura lui Franco și acum are o atitudine libertină vis-a-vis de foloasele trase și abuzul de putere, a revenit de unde plecase. Lămâița și poala Maicii Domnului miros frumos și în Spania, emulând ,,acasă’’, dar omul sfințește locul, oriunde se află. Viața nu ne oferă garanții, așa că depinde de noi să ne facem fericiți.
,,Avem o țară superbă’’, comenta un amigo español cu bun simț, prieten cu Paul. ,,Păcat că sunt atâția pirați în Serrania de Ronda.‘’, adăuga el, făcând o paralelă cu muzeul local cu același nume (,,El bandolero”).
Mătușa mea din București, mama vărului meu favorit, este și mai prozaică: ,,Lui Carol I i s-a oferit mai întâi tronul Spaniei, dar l-a refuzat. ‘’
Apusurile din Ronda…
Iuliana RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
