TABLETA DE VINERI – Victor MIHALAȘCU – Reflecții actuale

Am o idee de afaceri! Ce fac cu ea? (1)

 

 

 „Într-o economie de piaţă dezvoltată, activitatea economică se desfăşoară în principal în cadrul corporaţiilor private cu răspundere limitată… pentru că ele sunt cel mai eficient mod de a face afaceri… şi pot contribui la diminuarea riscului asumat de fiecare acţionar în parte” – (Paul Samuelson – Economie politică)

 

   „Adesea, scria Robert T. Kiyosaki, cel care a pus bazele multor şcoli de afaceri pentru întreprinzători, îi întreb pe oameni: „Cu ce te ocupi?”şi ei îmi răspund: „A, sunt bancher”. Apoi îi întreb dacă sunt proprietarii băncii, şi ei de obicei îmi răspund: „Nu, lucrez acolo”… Morala este simplă: nu trebuie confundată afacerea cu profesia!”Afacerile economice au numeroase forme de organizare juridică, iar spiritul întreprinzător este o avere de nepreţuit pentru începerea unei afaceri, valorificând unele dintre numeroasele idei de afaceri. Dar diversitatea situaţiilor, surselor, motivelor apariţiei ideilor de afaceri este foarte mare, iar alegerea unei idei de afaceri trebuie urmată de testarea sa, astfel încât intrarea în afaceri să fie cât mai eficientă.

   Fără a face o enumerare exhaustivă a acestor situaţii, tipuri de probleme practice, motive ce au determinat generarea ideilor de afaceri la întreprinzători, inclusiv români, putem exemplifica: ofertă mică sau inexistentă pentru un anumit produs/serviciu; identificarea unei oportunităţi pe baza unor fapte de viaţă cotidiene; experienţa de muncă într-un domeniu; o pasiune/hobby; o idee moştenită de la părinţi; o lectură a unei cărţi de specialitate; directive ale U.E. şi activităţi eligibile pentru fondurile date de U.E.; locul de muncă anterior; studiile; lipsa de receptivitate a firmelor la propunerile lor ca angajaţi de îmbunătăţire a activităţii; vizite/excursii în diverse ţări, inclusiv la firme/expoziţii; o întâmplare; specializarea la o firmă externă sau parteneriate cu aceasta în calitate de angajaţi ai unei firme româneşti; o intuiţie; lucrul la o firmă din străinătate; practica studenţească; schimbarea stării civile; concedierile sau reducerea activităţii firmei unde ai fost angajat; discuţia cu un om de afaceri, şi multe altele… Ideea de afaceri poate veni de absolut oriunde: pasiuni, târguri, publicaţii, reviste, practici ale altor firme, trenduri internaţionale, achiziţii ale unor afaceri, călătorii şi nu în ultimul rând Internet.

   Afacerile online sunt acelea care implică partajarea de informaţii online,ca de exemplu vânzări-cumpărări de bunuri,servicii,informaţii. Ele cunosc o tendinţă crescătoare de la un an la altul, de exemplu din 2016 în 2017 cu 25%, o creştere de trei ori până în 2021, când 2,15 miliarde persoane au cumpărat online, etc.

   Atenţie! Legea 365 din 7 iunie 2002 prinvind comerţul electronic precizează că pentru a face comerţ în mediul virtual online este obligatorie postarea în website (magazin online) a datelor de înregistrare de la Registrul comerţul,în caz contrar se va considera contravenţie. Dar, nu e nevoie de încă un cod CAEN dacă mai avem o firmă, acest aspect se va adăuga în statutul firmei cu codul 4769. În plus trebuie ştiut că nu ne trebuie un contract pentru fiecare client semnat de fiecare dintre aceştia, fiind valabil un contract general care să conţină clauze privind modalitatea de comandă şi de plată, obligaţiile părţilor,drepturile lor, termenul admis pentru restituirea produselor.

   Exemplele de asemenea afaceri merg de la lansarea unui blog, web design, cursuri online, online în franciză, creare de conţinut pentru firme, înfiinţarea de agenţii de publicitate pe Internet, servicii de promovare a produselor precum mobilă, bijuterii, imobiliare până la conceperea de conţinut grafic şi artistic pe site-uri web, instruire şi practică pe cyberspace, crearea unui vortal sau portal vertical pentru alte siteuri cu aceeaşi temă,etc. Multe lucrări de specialitate, ca de exemplu „Enciclopedia întreprinzătorului”scrisă de Constantin Sasu şi Robert E. Bernier susţin că există două mari categorii de surse de idei de afaceri: microeconomice şi macroeconomice. Sub aspect microeconomic, construirea unei afaceri de succes se poate face prin adaptarea şi îmbunătăţirea unui produs/serviciu existent prin trei modalităţi: îmbunătăţirea locaţiei, îmbunătăţirea gradului de confort în funcţie de publicul-ţintă, îmbunătăţirea laturii afective a afacerii. De asemenea, cercetările tale proprii deliberate, ca şi ale instituţiilor de cercetare specializate ori Internet sunt alte aspecte care favorizează apariţia ideilor de afaceri.

   Oportunităţile de afaceri pot rezulta şi din evaluarea tendinţelor macroeconomice de evoluţie precum cele demografice (studiul segmentelor populaţiei în funcţie de vârstă, sex, instruire), sociale (modificarea structurii familiei, de exemplu, datorată migraţiei forţei de muncă din România), tehnologice, ecologice, cele ale managementului total al calităţii, creşterea/scăderea puterii de cumpărare în funcţie de etapa/faza ciclului economic. Important de reţinut este faptul că fiecare afacere începe cu sesizarea unei probleme, cu o idee a unei persoane cu aptitudini antreprenoriale sau a unei echipe, idee care este trecută printr-un proces riguros de filtrare şi selecţie şi poate deveni astfel o oportunitate.

   Dar, ideile de afaceri şi oportunităţile nu sunt acelaşi lucru. Oportunitatea este ideea care poate deveni „o maşină de bani profitabilă şi durabilă” (M.E. Gordon). Întrucât trăim într-o perioadă marcată profund de crize economice şi turbulenţe asemeni celor actuale interne şi la nivel global ne putem întreba: se poate începe o afacere în asemenea condiţii complexe? Răspunsul este afirmativ. Oportunităţile abundă în mijlocul turbulenţelor create de schimbări şi dislocări economice precum cele actuale. Să nu uităm că întreprinzători/firme astăzi celebri/celebre precum producătorul de lumânări William Procter şi cel de săpun James Gamble au pornit o mică afacere cu produse de gospodărie la începutul crizei economice din 1837 şi „P&G” a supravieţuit până azi, şi nu oricum. La fel – Thomas Edison în 1876 cu „General Electric” ori William Durant în 1908 cu „General Motors”, cel mai bun constructor de maşini mai mult de o jumătate de secol. Atunci când întreprinzătorul creează modelul afacerii, el studiază lumea şi se întreabă: unde este oportunitatea?După ce au fost identificate, oportunităţile trebuie evaluate!

   Procesul evaluării oportunităţilor are o fază informală (în care ne facem o imagine generală asupra fezabilităţii acestora) şi una formală (prin studiul de fezabilitate).  Fezabilitatea ideilor de afaceri se face printr-un studiu specific. Economiştii consideră că, dat fiind faptul că majoritatea afacerilor noi sunt sortite eşecului şi că majoritatea acestora nu îşi găsesc niciodată investitori, este foarte important ca înainte să elaboreze planul de afaceri sau ca acel plan să aducă noua afacere „pe marginea prăpastiei”, întreprinzătorii să depisteze posibila greşeală fatală. Testul de fezabilitate dă posibilitatea întreprinzătorilor de a preveni eventualele eşecuri şi a abandona de la început o aventură fără sorţi de izbândă, de a identifica timpuriu lacunele fatale.

   Desigur, există şi varianta preferabilă ca, după examinări şi testări minuţioase, să se concluzioneze că ideea de afacere merită să fie dezvoltată. După ce ai ideea de afaceri, ai finalizat colectarea informaţiilor şi ai pregătit o estimare bazată pe dovezi faptice, va trebui să iniţiezi ca întreprinzător un studiu de fezabilitate orientat către necesităţile consumatorului pentru că fără acesta nu se poate construi nici cea mai mică afacere. Acest studiu trebuie să cuprindă, de regulă: descrierea generală a afacerii; descrierea detaliată a produselor şi evaluarea fezabilităţii produselor, prin analiza S.W.O.T.; evaluarea preliminară a pieţei, inclusiv a concurenţei (fezabilitatea de marketing); evaluarea procesului de producţie şi operare (fezabilitatea tehnică): cantităţi de materiale necesare, furnizorii, echipamente necesare, spaţii de producţie necesare, etc.; evaluarea (fezabilitatea) factorului uman: fondatorii firmei şi experienţa lor, calificări necesare, cerinţe manageriale, potenţial de dezvoltare organizaţională; evaluarea (fezabilitatea) financiară: estimarea fondurilor necesare, ca şi a surselor posibile de finanţare; identificarea principalelor riscuri şi planuri de gestionare a acestora.

   Testarea fezabilităţii ideii de afaceri se face prin studii de piaţă, care sunt de două tipuri: prestudiu de piaţă (efectuat înainte de lansarea afacerii); studiul realizat ulterior lansării afacerii. Ambele tipuri presupun ca etape: definirea problemei de cercetat, culegerea datelor interne şi exterrne, analiza lor, interpretarea rezultatelor şi formularea concluziilor.

   Studiul de marketing presupune, deci, proiectarea informaţiilor, analizarea acestora şi întocmirea unui raport cu concluziile (despre o anumită situaţie de pe o anumită piaţă, despre preferinţele consumatorilor, preţuri, concurenţă, ori despre probleme precum eficienţa metodelor de livrare şi de promovare a vânzărilor, etc.) prin metode sociologice primare precum observarea, sondajul pe bază de chestionar, experimentul, etc., respectiv metode sociologice secundare, precum studierea rezultatelor cercetărilor anterioare prezentate în cărţi, publicaţii de specialitate, site-uri de pe Internet, etc. Concluzionând, apreciem că includerea în planul de afaceri a unui studiu de marketing riguros, complex este un atu în faţa investitorilor posibili şi a concurenţilor!

*

 

Subiecte de reflecţie

„Numai personalitatea întreprinzătoare transformă cea mai obişnuită situaţie într-o ocazie excepţională, dar numai după ce analizează dacă se potriveşte ideea de afacere cu aptitudinile, pasiunile, toleranţa faţă de risc şi obiectivele sale. Aşa au făcut, de exemplu, şi Larry Page şi Sergey Brin, fondatorii Google” (Richard L. Brandt – „Băieţii de la Google”, 2012).

xxx

 

Freelancer-ii sunt persoane întreprinzătoare ce lucrează pe Internet de acasă, în special în domeniul IT, pentru firme din întreaga lume, interesate la rândul lor de o forţă de muncă specializată, dar mai ieftină. Freelancing-ul este unul dintre modelele de business actuale din S.U.A. alături de dropshipping, vânzarea de produse digitale precum redactare, design grafic, dezvoltare de software, suport IT, ştiinţa datelor şi multe altele. România avea în 2020 circa 1,2 milioane de liber profesionişti între 15-64 ani îndeosebi în domeniul IT (conform Asociaţiei freelancerilor din România, preluată de Eurostat) iar la nivelul U.E. eram pe primele locuri alături de Grecia, Polonia, Belgia, Italia, deşi nu avem cod C.A.E.N. pentru aceste activităţi şi de aceea sunt incluse deocamdată la PFA, SRL…

 

TEXT SELECTAT ŞI ADAPTAT DIN LUCRAREA „ANTREPRENORIATUL – O SOLUŢIE PENTRU CRIZA ECONOMICĂ (AUTORI: VICTOR MIHALAŞCU, BOGDAN MIHALAŞCU, DOINA MIHALAŞCU ) – Editura Techno Media, 2013…

Victor MIHALAŞCU este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, al cursurilor de formare de formatori pentru economie şi antreprenoriat organizate de C.R.E.E. în parteneriat cu N.C.E.E. (S.U.A.) şi a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanţa.