TABLETA DE VINERI – Victor MIHALAȘCU – Reflecții actuale

Şi tu poţi fi un antreprenor! 

 

    „Întreprinzătorul individual munceşte adeseori 50-60 ore pe săptămână, nu are concediu, iar durata medie de supravieţuire a unei astfel de afaceri este de numai un an. Cu toate acestea, vor exista mereu persoane care să vrea să înceapă o afacere pe cont propriu, gândindu-se că poate se va găsi în cele din urmă cineva care să o cumpere cu câteva milioane de dolari (…). Unul din aspectele intrinseci ale dezvoltării economice îl reprezintă cultivarea spiritului de întreprinzător. O ţară nu poate prospera dacă nu există un grup de proprietari sau manageri dispuşi să-şi asume riscuri, să deschidă fabrici noi, să adopte noi tehnologii, să dea piept cu concurenţa şi să propună noi metode de afaceri…” – (Paul Samuelson,William Nordhaus – Economics)

    Citatele selectate exprimă, în esenţă, ceea ce vreau să analizez în câteva articole succesive, într-un mod sintetic, cu aplicare la realităţile româneşti în context îndeosebi european: termenii de întreprinzător/intraprenor/manager, spirit antreprenorial şi chiar stil de viaţă antreprenorial, respectiv idei de afaceri, forme de organizare juridică a afacerilor, metode de afaceri şi importanţa unui plan de afaceri.

    În articolul anterior am definit antreprenoriatul şi antreprenoriatul social explicând pe scurt starea acestora în România actuală. Termen polisemantic în limba română, întreprinzătorul este acea persoană cu spirit de iniţiativă, de acţiune şi are chiar sensul peiorativ de afacerist; conceptul de întreprinzător provine de la termenul francez şi anglosaxon „entrepreneur” şi a primit numeroase definiţii de-a lungul timpului (mai recent se foloseşte şi termenul de  netprenor!).

   În literatura de specialitate există o adevărată „ceartă a conceptelor” de întreprinzător, intraprenor, manager, lider, leadership, spirit antreprenorial. Deşi nu există o definiţie unanim acceptată, pot fi reţinute ca note definitorii ale întreprinzătorului cele de subiect activ al activităţii economice pe care o iniţiază asumându-şi riscuri şi sau o schimbă radical prin inovare, („adevăraţii antreprenori nu acceptă imitaţiile şi nici limitările”), de factor ce face legătura între piaţa intrărilor şi piaţa ieşirilor ca un veritabil neofactor de producţie, de „persoană care resimte întotdeauna o vagă senzaţie de pericol” şi care sesizează şi valorifică oportunităţi, cel pentru care recompensa pentru asumarea riscului este atât una materială (profitul), dar şi una psihologică, morală, socială etc. Aceste aspecte sunt, de fapt, definitorii şi pentru ideea de antreprenoriat care presupune crearea valorii unice pentru client, de exemplu un nou produs, o nouă metodă de producţie, deschiderea unei noi pieţe şi, în general, a face lucruri mai bune decât concurenţii tăi şi a fi recompensat pentru succes cu profit şi respectiv spirit antreprenorial (vd engl.entrepreneurship).

   În studiile publicate anual de către Small Business Administration din S.U.A. ori SBA pentru Europa se susţine că esenţa economiei americane este competiţia liberă între firmele private şi se arată impactul pe care îl are educaţia asupra demersului antreprenorial, dar şi experienţa în munca anterioară, chiar eşecurile din care poţi învăţa multe. „Scăpaţi de toate comisiile şi de consultanţi şi de oameni cu MBA-uri. Nu mai priviţi de sus dealerii, angajaţii şi clienţii. Renunţaţi la sălile de protocol, la limuzinele încălzite, la primele grase pe care le încasaţi în timp ce compania se clatină. Mergeţi din nou în tranşee. Ascultaţi-vă soldaţii. Aveţi grijă întâi de ei şi abia apoi de voi înşivă.” – (Ross Perot, fondatorul în 1962 al Electronic Data Systems având ca obiect de activitate outsourcingul tehnologic).

   Nu toţi antreprenorii, chiar şi cei celebri, au avut studii superioare terminate: Honda a fost fiul unui fierar, a început cariera ca mecanic, a trecut apoi la cursele de maşini şi după un accident a început producerea de scutere şi apoi maşini, având doar şcoala primară, dar fiind un autodidact încăpăţânat ori Bill Gates care a renunţat în anul al treilea la cursurile universitare şi împreună cu Paul Allen după doi ani a înfiinţat compania Microsoft în 1975. Cu toate acestea, nu putem ignora una din concluziile Global Entrepreneurship Monitor din 2024 şi anume că probabilitatea de a înfiinţa o firmă nouă în cazul persoanelor cu studii superioare este de două ori mai mare decât a celor cu studii medii, inclusiv români…

   O altă prejudecată este aceea conform căreia „a lucra în propria companie este mult mai uşor decât să fii angajat”; în realitate, ipostaza de antreprenor implică o responsabilitate mult mai mare, mai multă muncă şi preocupare pentru că firma ta devine o prioritate. Dar un proiect personal îţi aduce pe lângă un risc mai mare şi posibilitatea de a construi ceva după ideile  personale, de a te bucura de laudele sau criticile pe care le atrage doar munca ta.

   Sunt însă şi multe mituri create în jurul întreprinzătorului, prin legende create în timp sau datorită lipsei de cercetări în domeniul antreprenoriatului, precum: întreprinzătorii se nasc, nu se formează; sunt oameni de acţiune, nu de concepţie; sunt cei care au bani mulţi; sunt complet independenţi etc.

   Un termen tot mai folosit în literatura de specialitate este cel de intraprenor. Intraprenorul este întreprinzătorul din cadrul marilor firme unde se elaborează cu precădere produse inovative prin crearea unei culturi antreprenoriale. Activitatea intraprenorului are caracter restaurativ, de refacere a creşterii firmei (şi nu de creare a ceva nou), a culturii sale antreprenoriale care este obstacolul principal (mai mare decât piaţa), iar principala sursă de finanţare este aceea a resurselor proprii ale firmei (şi nu cele externe). Managerul tradiţional este motivat de posibilitatea promovării în funcţie şi de răsplata financiară; îşi stabileşte obiective pe termen scurt şi nu pe termen mediu; urmăreşte minimizarea riscului şi nu asumarea sa.

   Cu toate acestea, antreprenorul are şi preocupări manageriale, privind gestiunea riscului, valorificarea cât mai multor oportunităţi etc. (Demne de reţinut sunt şi analiza comparativă dintre manageri, întreprinzători şi intraprenori, făcută de Ctin. Sasu şi Robert E.Bernier – „ Enciclopedia întreprinzătorului”, ca şi opiniile din lucrarea  colectivă „Întreprinzătorul” a lui Eugen Burduş şi alţii…)

   Dar cum se aplică aceste teorii la realitatea românească, la managerii/liderii firmelor care au trecut de la o economie centralizată la una de piaţă? Care este profilul liderului român? Conform Global Entrepreneurship Monitor, în 2023 a reieşit că obstacolul major pentru 3 din 5 români care vor să devină antreprenori este teama de eşec. Aşa se explică şi procentul scăzut al adulţilor, 5,9%, care au început sau vor să înceapă o afacere, România fiind pe locul 38 din 46 economii analizate (economedia.ro, 7 martie 2024 ) ori pe locul 25 în Uniunea Europeană la integrarea tehnologiei digitale. Aceasta în ciuda faptului că s-au făcut progrese prin  POSDRU 2007-2013, axa prioritară 3 numită „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”, Domeniul major de intervenţie 3.1. „Promovarea culturii  antreprenoriale”.

   Ca activităţi eligibile de către IMM-uri, ONG-uri, organizaţii profesionale, sindicale etc. au fost realizate campanii de informare şi conştientizare privind oportunităţile existente în vederea încurajării antreprenoriatului, organizarea de seminarii, dezvoltarea activităţii de cercetare, asistenţă acordată IMM-urilor pentru reorganizarea afacerilor şi studierea noilor structuri organizatorice şi altele.

   Nu-i aşa, cititorule, că şi tu poţi fi întreprinzător în economia românescă actuală? Cu o condiţie, să îţi formezi un mod de viaţă antreprenorial bazat pe libertate de acţiune mai mare, dar şi o responsabilitate sporită, o autonomie mai mare decât cea de angajat al statului, incertitudine în viaţa cotidiană şi, mai ales, învăţare sub presiunea timpului astfel încât să îţi permiţi să anticipezi probleme şi mai ales oportunităţi de afaceri. Pentru că oportunităţi de afaceri există, ca şi fonduri europene!

   Dar, despre aceste aspecte,veţi citi în articolul următor…

*

   P.S. Am citit, relativ recent, 15 iulie 2025, într-un infografic al Parlamentului european privind stadiul migraţiei, prezentat şi de adevărul.ro, că România ocupă  locul întâi în Uniunea Europeană la număr de migranţi, cu 3,1 milioane de cetăţeni,16,3% din populaţia ţării, adică 1 din 6 români a parăsit ţara în căutarea unui trai mai bun (practic un oraş precum Bucureşti, Timişoara, Constanţa s- ar goli!). Prin comparaţie, Croaţia are 15%, Bulgaria are 11,7%, Portugalia are 9,2%… Motivele principale ar fi salariile încă mici, lipsa infrastructurii medicale, educaţionale, corupţia, birocraţia mult mai accentuate decât în alte ţări europene   (media migranţilor în cele mai dezvoltate ţări europene precum Germania, Franţa este de 1%).

Este încă un motiv să stimulăm prin orice mijloace afirmarea antreprenoriatului la noi în ţară, aşa cum o fac românii şi în străinătate, fapt apreciatde ţările unde emigrăm.

*

 

Subiecte de reflecţie 

   „Noua paradigmă a vremii este inteligenţa artificială (A.I.) care modelează  industriile, activităţile economice şi noneconomice din întreaga lume, de la producţia auto până la sănătate  şi educaţie! A.I. scade orele de muncă şi ne permite să ne concentrăm pe sarcini ce necesită creativitate şi gândire critică, principalele fiind energia, întrucât trebuie rezolvate problemele legate de sustenabilitate a inovaţiilor şi supravegherea tehnologiilor pe care A.I. singură nu le poate rezolva, biologia şi ştiinţele vieţii, inclusiv asistenţa medicală şi biotehnologiile, ori bioterorismul şi schimbările climatice. Programarea şi dezvoltarea sistemelor A.I. înseşi este deja o altă urgenţă, fiind nevoie de experţi care să construiască asemenea sisteme şi să înveţe pe ceilalţi programare şi alfabetizare digitală. În următorii 5-10 ani software-urile bazate pe A.I. vor transforma felul în care învăţăm şi predăm în învăţământ   şi, în plus desigur, trebuie să organizăm toţi programe de recalificare pentru cei afectaţi de automatizare!” – (Bill Gates, 19 februarie 2025, cf. Revistei americane „Fortune”).

   „Inovaţia este instrumentul specific al antreprenoriatului, creând temporar o sursă de monopol şi profit inovaţional; este mijlocul cu care întreprinzătorul exploatează schimbarea  ca pe o ocazie pentru diverse afaceri,nu doar strict tehnice  ori economice.” – (Peter Drucker – Cartea verde a spiritului antreprenorial )

TEXT SELECTAT ŞI ADAPTAT DIN LUCRAREA „ANTREPRENORIATUL – O SOLUŢIE PENTRU CRIZA ECONOMICĂ (AUTORI: VICTOR MIHALAŞCU, BOGDAN MIHALAŞCU, DOINA MIHALAŞCU ) – Editura Techno Media, 2013…

Victor MIHALAŞCU este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, al cursurilor de formare de formatori pentru economie şi antreprenoriat organizate de C.R.E.E. în parteneriat cu N.C.E.E. (S.U.A.) şi a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanţa.