TABLETA DE VINERI – Victor MIHALAȘCU – Reflecții actuale

Un anunţ important: se caută întreprinzători!

MOTTO: „Antreprenoriatul este arma cea mai eficientă pentru a supravieţui şi prospera în lumea nesigură a secolului XXI.” – (Larry C. Farrell, consultant antreprenorial – Cum să devii antreprenor).

 

   De ce se caută antreprenori, întreprinzători? Pentru că sondajele sociologice cele mai recente ca şi statisticile oficiale sunt necruţătoare cu adevărul: rata activităţii antreprenoriale în stadiu incipient în România este de 4,79% pentru persoanele cu vârsta între 18 – 64 ani;  rata antreprenoriatului potenţial, adică a celor care intenţionează să înceapă o afacere în următorii 3 ani este scăzută, de doar 8,95%; proporţia de antreprenori activi din totalul populaţiei active a satelor este foarte scăzută, de circa 4%;  în România revin 52 de firme la mia de locuitori faţă de 84 în medie la nivelul U.E..

   Înainte de a vedea cauzele şi soluţiile acestei situaţii destul de grave din societatea noastră actuală, se impune mai întâi să ne precizăm termenii de antreprenoriat şi antreprenoriat social. Antreprenoriatul este un proces complex ce denotă capacitatea unui individ, independent ca persoană fizică sau în cadrul unei societăţi comerciale ca persoane juridică, de a identifica oportunităţi pentru a produce o valoare nouă în condiţii de risc satisfăcând în primul rând nevoile consumatorilor. Educaţia antreprenorială, ca mijloc esenţial de realizare a antreprenoriatului, reprezintă o preocupare majoră a Uniunii Europene, Consiliului European de la Lisabona din anul 2000 care au înscris spiritul de iniţiativă şi cel antreprenorial printre cele cinci competenţe necesare societăţii şi economiei cunoaşterii, alături de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, cultura tehnologică, limbile străine şi abilităţile sociale, pe care le regăsim de altfel şi în învăţământul românesc. Altfel spus, prin educaţie antreprenorială se face trecerea de la un antreprenor potenţial la unul dinamic.  Antreprenoriatul social este un alt aspect la fel de important promovat de tot mai multe firme mari prin includerea integrării sociale şi protecţiei mediului natural în obiectivele lor.  Înfiinţarea întreprinderilor sociale creează pentru persoanele din grupuri dezavantajate oportunitatea de a-şi depăşi starea de vulnerabilitate prin integrarea pe piaţa muncii. Aceste firme se concentrează pe reducerea sărăciei, îmbunătăţirea accesului la educaţie sau îngrijire medicală etc. Întreprinderile sociale pot fi cooperative de credit, asociaţii şi fundaţii, case de ajutor reciproc ale salariaţilor, societăţi agricole şi altele.

   Cauza principală a situaţiei destul de precare încă a antreprenoriatului român este nivelul scăzut al educaţiei, efect direct al raportului slab dintre cercetare, cunoştinţe, educaţie şi economie, existent într-un mediu privat relativ nou. Conform Global Entrepreneurship Monitor (GEM) din 2024, România a ocupat locul 24 din 45 ţări studiate privitor la identificarea oportunităţilor antreprenoriale. Deşi 63% dintre românii chestionaţi consideră că există condiţii favorabile pentru începerea unei afaceri în zona unde locuiesc în primul rând,totuşi teama de eşec şi accesul dificil la finanţări sunt apreciate ca obstacole majore,deci atât subiective cât şi obiective. Ca multe economii, mediul antreprenorial românesc a obţinut cel mai mare punctaj la infrastructura fizică, 6,2 şi cel mai scăzut – la educaţia antreprenorială prin şcoală, 2,7. Deşi 63% dintre românii chestionaţi consideră că există condiţii favorabile pentru începerea unei afaceri în zona unde locuiesc în primul rând, totuşi teama de eşec şi accesul dificil la finanţări sunt apreciate ca obstacole majore,deci atât subiective cât şi obiective.

   Conform lucrării „Indexul antreprenoriatului românesc”, ediţia a doua, 2025 (autori Florin Jianu şi Dragoş Pufulete), România avea în 2025 49,5 puncte din 100, corespunzător unui nivel moderat al sistemului antreprenorial (în creştere totuşi cu 0,5 puncte faţă de cel din 2024…). În ceea ce priveşte percepţia antreprenorilor români cu privire la evaluarea contextului cu influenţe negative asupra activităţii I.M.M., 74,24% dintre aceştia numesc birocraţia şi fiscalitatea excesive, 32,09% nivelul redus al investiţiilor mediului de afaceri, 50,76% procesul de creditare a finanţării. Din păcate, puţine I.M.M.-uri româneşti apelează la credite bancare din diverse motive ce ţin de bănci în principal, restul folosind surse proprii; la rândul lor, băncile reclamă că micii întreprinzători nu ştiu să îşi dimensioneze corect afacerile şi nevoile de finanţare: ”firme cu un capital social de 200 lei vor să ia credite de 100.000 euro”; slaba calificare, competenţa şi nivelul de profesionalism scăzute ale forţei de muncă sunt alte cauze. Datele statistice vin şi ele să susţină necesitatea educaţiei antreprenoriale: doar 1 din 7 patroni de I.M.M. îşi fac planuri de afaceri pe 3-5 ani, deşi orice concept de dezvoltare a firmei este realizat pe cel puţin 5 ani.

   Aceasta este o dovadă evidentă a lipsei de competenţe antreprenoriale. Ce-i de făcut ? Soluţia principală este accesarea fondurilor europene nerambursabile. Dacă în anul 2008 au fost alocate finanţări de 148 miliarde lei firmelor noi, în anul 2023 suma alocată a fost de 2.600 miliarde lei, aproape dublă. U.E. sprijină microîntreprinderile şi întreprinderile sociale prin intermediul instrumentelor financiare oferite de programul InvestEU şi al programului U.E. pentru ocuparea forţei de muncă în inovare socială (EaSI). În perioada 2021 – 2027 Fondul mobilizează investiţii publice şi private în valoare de peste 372 miliarde euro prin intermediul unei garanţii de la bugetul U.E. de 26,2 miliarde euro,garanţie implementată prin intermediul partenerilor de implementare ai Fondului, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii şi băncile naţionale de promovare.

   Aproximativ 2,8 miliarde euro din garanţie vor fi alocate în România până în 2027 investiţiilor sociale (în urban – de genul spaţii de joacă şi învăţare, teatru independent, transformare de spaţii în grădini urbane, centre multidisciplinare pentru persoane vârstnice, brutărie socială etc., şi în rural – de genul celor care oferă produse agroalimentare proaspete la nivel local ori care oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilităţi în învăţare sau autism etc.). Trebuie să elaborăm proiecte viabile pentru obţinerea de fonduri europene nerambursabile pentru că acestea ne sunt alocate prin diverse programe ale U.E.! Fondurile europene nerambursabile acordate de exemplu prin programe de tipul ”Start-up Nation” pentru persoane cu vârsta de până la 30 ani, respectiv 35 ani în funcţie de regiunea de dezvoltare – inclusiv pentru tinerii din diaspora care se întorc să muncească în ţară! – sunt un mijloc anual de finanţare a noilor afaceri cu 250.000 lei în anul 2025 pentru firme din urban şi rural. Contribuţia beneficiarilor poate fi 10, 15, 20% din valoarea totală a proiectului şi în plus e necesară crearea şi menţinerea pentru 24 luni a 2 locuri de muncă.

   Etapele sunt înscrierea doritorilor la cursuri de antreprenoriat gratuite şi înfiinţarea după absolvirea cursurilor a unei firme tip S.R.L. de către cei care aplică în funcţie de o grilă de evaluare. Este imperios necesar să acumulăm şi să ne perfecţionăm cunoştinţele antreprenoriale şi economice în general prin diverse forme, gratuite sau nu, pentru a înţelege şi respecta ghidurile solicitanţilor de fonduri europene. Un exemplu de soluţie pentru impulsionarea educaţiei antreprenoriale a fost la noi şi platforma gratuită „Online Business School’’, dedicată managerilor din IMM-uri, absolvită de către 6.800 de întreprinzători, prin intermediul căruia a fost dezvoltată platforma gratuită de e-learning www.bizschool.ro…

   Faţă de cifrele statistice îngrijorătoare de la începutul articolului, avem şi veşti bune, statistic vorbind: dacă în anul 1991 existau doar 80.000 firme nou înfiinţate, în anul 2023 cifra firmelor nou înfiinţate practic s-a dublat. Azi avem 1,9 milioane de întreprinzători persoane fizice individuale şi persoane juridice.

*

 

Subiecte de reflecţie…

 

„Viitorul business-ului, în afară de energie, va fi mâncarea, alimentaţia… întrucât prognoza O.N.U. pentru 2030 arată că preţurile alimentelor ar putea fi de 100-170 ori mai mari decât acum… va începe criza alimentară, alimentele fiind ca aurul, iar în tehnologia de producţie vor fi folosiţi mai puţini conservanţi sau chiar deloc, termenul de valabilitate putând fi extins cu 300%” (Radu Timiş, fondatorul CRISTIM – „Business Magazin”, februarie 2012).

xxx

 

„Trebuie să avem o economie de piaţă, nu o societate de piaţă. Nu vreau ca tranzacţiile economice să înlocuiască toate celelalte relaţii interumane; obiectivul meu este libertatea şi instituirea unor relaţii interumane pe bază de voluntariat în toate domeniile”

(Johan Norberg – „În apărarea capitalismului global”).

xxx

 

„Este mai bine să fii sărac într-o ţară inegalitară precum S.U.A. decât ipostaza în care să fii „egal” în ţări sărace precum Rwanda… Ceea ce contează este inegalitatea oportunităţilor şi nu egalitatea rezultatelor… Inegalitatea în lume este determinată de capitalism. Dar nu deoarece capitalismul a sărăcit anumite grupuri, ci pentru că i-a îmbogăţit pe cei care l-au adoptat. Distribuţia inegală a bogăţiei în lume este cauzată de distribuţia inegală a capitalismului” (idem).

xxx

„Afacerile sunt motorul activităţii economice. Contribuţia lor socială se face prin comerţ… şi în SUA, şi în Marea Britanie (Nota bene: ca şi în România!), campaniile electorale şi partidele politice trebuie plătite,cu multe milioane pe an. Pentru stânga, banii vin de la sindicate ceea ce este propria sa formă de corupţie. Pentru dreapta, banii vin de obicei de la persoanele bogate din sectorul serviciilor financiare, asta înseamnă că politicienii sfârşesc prin a-şi petrece timpul în compania unui segment foarte îngust şi nu este de mirare; concurenţii lor şi-au folosit puterea în mod incorect pentru a-şi menţine cota de piaţă prin intimidare, amăgire, manipulare şi forţă. Politicienii care, fără a-şi pune întrebări, sprijină marile afaceri fac o eroare teribilă. Confundă marile afaceri cu toate afacerile şi confundă afacerile cu piaţa. Postura corectă, cea care avantajează în egală măsură afacerile şi societatea este să fii pro-piaţă, pro-concurenţă, pro-întreprindere, aceasta nu echivalează cu a sta la ordinul celor mai mari companii (…). Tehnologiile pot contribui la umanizarea pieţelor prin creşterea gradului de informare a consumatorilor în funcţie de preţ, calitate, impact uman şi de mediu(…). Competiţia permite inovaţii care ne îmbogăţesc pe toţi. Dar acum priviţi cum politicienii, reglementatorii şi autorităţile publice în loc să susţină această mişcare către o economie mai umană, în realitate i se împotrivesc… sistemul politic este în buzunarul sistemului economic, toţi birocaţii împreună…”. (Steve Hilton, cu Jason Bade şi Scott Bade – „More Human: Designing a World Where People Come First”, 2015).

TEXT SELECTAT ŞI ADAPTAT DIN LUCRAREA: LECŢIILE CRIZEI ECONOMICE- COAUTORI: BOGDAN MIHALAŞCU, VICTOR MIHALAŞCU; EDITURA TECHNO MEDIA, 2011…

 

Victor MIHALAŞCU este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, al cursurilor de formare de formatori pentru economie şi antreprenoriat organizate de C.R.E.E. în parteneriat cu N.C.E.E. (S.U.A.) şi a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanţa.