TABLETA DE VINERI – Victor MIHALAȘCU – Reflecții actuale

Investiţia în capitalul uman  sau cât valorăm ca forţă de muncă activă (2)

   Continuăm analiza relaţiei dintre capitalul uman şi cel financiar din articolul anterior, încercând să răspundem pe scurt la câteva întrebări care ni se pun sau ni le punem adesea.

   Cum să ne creştem capitalul uman? Orice ne poate creşte capacitatea de a obţine venituri mai ridicate în viitor constituie o investiţie în capitalul nostru uman. Altfel spus, „Investeşte în tine”! Iar investiţiile costisitoare pe care le facem în noi înşine în tinereţe sau maturitate, ca de exemplu absolvirea unei facultăţi, obţinerea unui doctorat, şi în general obţinerea de calificări şi certificări care consfinţesc faptul că avem cunoştinte superioare majorităţii celor din categoria profesională din care facem parte, au rolul de a ne creşte valoarea capitalului uman.

Este însă necesar ca factori precum stabilitatea locului de muncă, volatilitatea remuneraţiei primite, sectorul economic în care activăm să fie luaţi în considerare atunci când investim sau ne facem o strategie financiară, şi chiar şi atunci când ne gândim la propria noastră familie. De exemplu, un agent de vânzări are o remuneraţie în general bazată pe comisionul din vânzările lunare efectuate, deci o remuneraţie mult mai volatilă în comparaţie cu salariul unui profesor universitar. Pe de o parte, veniturile sale sunt semnificativ superioare celor ale profesorului, deci agentul ar putea acumula un capital financiar (prin investirea unei părţi din aceste venituri mai mari, dar şi mai volatile) mult mai mare decât al profesorului. În schimb, remuneraţia mai volatilă implică faptul că totuşi capitalul lui uman este inferior celui al profesorului, cel care beneficiază de o slujbă stabilă, fără riscuri majore de întrerupere a fluxurilor de venit. De aceea, agentul de vânzări ar trebui să investească în plasamente mai puţin fluctuante, mai uşor de transformat în numerar, tocmai pentru că probabilitatea de a câştiga insuficient într-o lună este mai ridicată.

   De ce membrii unei familii ar trebui să muncească în companii diferite, din sectoare diferite de activitate? Sunt multe companii româneşti în care lucrează ambii membri ai unei familii. Atunci când aceste companii s-au lovit de criza economică şi în prezent de recesiune au trecut la restructurări, deseori ambii membri ai familiei au fost concediaţi. Încearcă să plăteşti astfel ratele şi să hrăneşti copiii… La fel dacă el şi ea erau amândoi bugetari, veniturile salariale ale familiei aproape s-au înjumătăţit. Iar alegerea unor sectoare diferite de activitate reduce şi mai mult probabilitatea ca ambii membri să devină simultan şomeri, deci nu amândoi ar trebui să lucreze în ramura de intermediere financiară, de exemplu.

   De ce un absolvent de facultate este plătit în general mai puţin decât un angajat cu 3 ani de experienţă? Deoarece absolventul are cunoştinte predominant teoretice şi, chiar dacă e mai tânăr, are un capital uman per ansamblu inferior angajatului cu câţiva ani de experienţă, care a acumulat şi cunoştinte practice avansate.

   De ce calificările şi certificările profesionale din diverse domenii sunt atractive? Deoarece garantează şi certifică în mod obiectiv un anumit nivel de educaţie, cunoştinţe, instruire şi competenţă, superioare celorlalţi care activează în domeniul respectiv. Deci conferă şi legitimitatea de a solicita remuneraţii superioare. Certificările din orice domeniu costă semnificativ, tocmai însă pentru că îţi permit ca, printr-o competenţă mai ridicată şi inclusiv confirmată, să justifici solicitări superioare de salariu.

   De ce majoritatea tinerilor consideră că nu au venituri suficiente, iar majoritatea oamenilor în vârstă au de regulă venituri mai multe? Răspunsul a fost deja arătat de graficul cu cele două tipuri de capital din articolul anterior. Tinerii au capital uman, dar nu financiar, iar cei mai în vârstă au reuşit treptat să transforme în venit educaţia şi experienţa acumulată.

   De ce, dacă nu mai eşti tânăr şi nu ai nici bani economisiţi, ai o potenţială problemă? Deoarece, la o anumită vârstă, de obicei nivelul veniturilor tale se plafonează (zona 40-45 ani pe graficul publicat în primul articol). Îţi atingi „nivelul maxim de competenţă” sau „nivelul minim de incompetenţă”, iar parţial acest lucru se datorează faptului că toate competenţele acumulate de tine au devenit în mare parte banale, redundante, comune. Sigur, acum eşti un om cu experienţă practică acumulată, dar este foarte plauzibil ca un tânăr cu o minimă experienţă practică, “flămând de succes”, dornic să acumuleze capital financiar, şi la curent cu ultimele noutăţi din specializarea ta, să îţi devină un concurent puternic.

   Capitalul uman al unui salariat este mai mic decât capitalul uman al unui antreprenor? Nu s-a putut face încă o comparaţie directă. Ceea ce s-a descoperit în studiile desfăşurate în Occident este însă că modelul uman primit din partea părinţilor are un rol mai important în opţiunea unui tânăr pentru antreprenoriat, decât capitalul financiar primit în mod pasiv de către acesta (ex. îmbogăţirea prin moşteniri). Adică într-o familie cu părinţi antreprenori, copilul va tinde să devină la rândul său antreprenor, indiferent de mărimea resurselor financiare de care dispune atunci când ia această decizie.

   Capitalul uman sau Eu SRL!? Expresia „Eu SRL” ar trebui să fie destul de familiară publicului, iar mesajul esenţial este că fiecare dintre noi este ca şi o companie, ale cărei venituri şi profituri trebuie să şi le maximizeze. Serviciul şi produsul vândut de compania „Eu SRL” eşti tu însuţi, chiar dacă activezi într-o mulţinaţională, sau eşti antreprenor, sau eşti într-un I.M.M. Misiunea acestei companii este să îţi transformi capitalul uman – inteligenţa, aptitudinile în general, competenţele, personalitatea, reţeaua de contacte sociale, chiar şi aspectul fizic – în capital financiar. Deci prin „Eu SRL” trebuie să generezi, în cadrul carierei tale profesionale, veniturile din care vei acumula capitalul financiar, capital prin care îţi vei permite stilul de viaţă dorit şi din care îţi vei asigura inclusiv pensia. În mod poate ideal, cariera ar trebui să fie la intersecţia dintre 3 factori: pasiune, competenţă şi cerere din partea pieţei muncii. Adică intersecţia cercurilor constând în ceea ce îţi place să faci, ceea ce te pricepi să faci ca şi activitate profesională, şi genul de activitate profesională pentru care firmele sunt dispuse să plătească. Şi se spune că dacă “bifezi” doar 2 din cei 3 factori, mai devreme sau mai târziu vor apare probleme…

   De ce se recomandă să îţi începi o carieră cât mai devreme? Cu cât mai rapid îţi alegi o direcţie profesională, cu atât ai şansa de a fi mai bun în domeniul respectiv. Cu cât ştii mai repede ce vrei să faci profesional şi cu cât investeşti mai multe ore în domeniul respectiv, cu atât vei obţine un avantaj competitiv faţă de ceilalţi activând în acel domeniu. Schimbările de carieră, deşi pot fi benefice, implică o curbă de învăţare care cere în primul rând timp. Se spune că dacă studiezi 1,000 de ore într-un domeniu nou pentru tine, ai toate şansele să devii poate chiar un expert. Dar aşa ceva se va întâmpla numai dacă timp de 6 luni îţi vei dedica 6 ore pe zi, în fiecare zi, de studiu şi aprofundare; ceea ce e rareori plauzibil, deci în final vorbim măcar de 1 an de zile în care încerci să ajungi din urmă pe cei activi deja în acest nou domeniu pe care ţi-l alegi.

   Foloseşte-ţi timpul în mod inteligent! Timpul este resursa pe care o deţin, în mod egal, atât cei bogaţi, cât şi cei săraci. Fiecare avem, zilnic, 24 de ore la dispoziţie. Depinde mult de ce facem în timpul liber nu doar pentru a ne relaxa, distra, dar mult mai eficient în a ne dezvolta capitalul uman, indiferent dacă am fi citit o carte din care am fi aflat strategii noi de management, sau am fi urmat un curs online, sau ne-am fi înscris într-un partid politic (sic!), ş.a.m.d.

   Viitorul „Tu SRL”! Eşti mai mult decât funcţia pe care o ocupi şi mai mult decât fişa postului tău. Eşti un portofoliu de proiecte prin care ai dobândit noi abilităţi, noi competenţe, o influenţă socială crescută, o atractivitate crescută, indiferent că oferi celorlalţi timpul tău din postura de salariat, partener de afaceri sau îţi valorifici competenţa în cadrul unei companii pe care o deţii ca antreprenor. Specialiştii în management şi dezvoltare umană recomandă câteva dimensiuni prin care să te autoevaluezi ca şi SRL, ca şi brand propriu, dintre care enumerăm trei: 1. spiritul de echipă: să rămâi un coleg dedicat performanţei colective a echipei din care eşti, într-o formă sau alta, parte componentă; 2. expertiza: să fii expert în ceva ce are o valoare reală pentru ceilalţi; 3. pragmatismul: ca un veritabil om de afaceri şi patron de SRL, trebuie să fii focusat pe rezultate practice, concrete.

   Reţine: perioada de criză economică şi recesiune rămâne ideală pentru a investi în tine!  Chiar dacă şi capitalul financiar cunoaşte predominant o stagnare sau diminuare, investind în formarea ta profesională, şi în vizibilitatea ta către ceilalţi, vei ieşi probabil din crize economice sau neajunsuri ori insatisfacţii înaintea multor altor oameni. Vei deveni mai educat, mai competent, mai performant, vei aduce o valoare superioară celor care îţi solicită serviciile ca şi salariat sau antreprenor; vei putea deci solicita în mod valid mai mult capital financiar din partea celor în beneficiul cărora îţi oferi timpul, experienţa şi cunoştinţele.

XXX

    Post scriptum: Statul suntem noi (sau capitalul uman şi capitalul financiar la nivel de ţară). Conceptele de capital uman şi capital financiar se aplică atât la nivel individual, cât şi la nivelul unui întreg stat. Capitalul uman cuprinde competitivitatea de ansamblu a statului, iar cel financiar – resursele sale monetare acumulate. În prezent, preocuparea statelor naţionale de a stabiliza capitalul financiar din mediul privat folosind banii cetăţenilor a crescut deficitele bugetare şi a avut un impact direct asupra calităţii programelor de educaţie oferite, datorită reducerilor de costuri ce au atins şi acest domeniu. Se afectează astfel în mod fundamental competitivitatea viitoare şi capacitatea de inovare a statelor respective, alături de standardul viitor de viaţă al cetăţenilor acestor ţări.

   Criza capitalului financiar este însă mai rapidă decât o criză a capitalului uman, aceasta din urmă producându-şi efectul pe termen mediu şi lung! Iar când un stat se supraîndatorează pentru a-şi satisface creditorii, în detrimentul sprijinirii educaţiei, atunci ştim cum capitalul uman al statului respectiv nu şi-a găsit încă un “bancher naţional” care să îl protejeze cu adevărat. Nu în ultimul rând, o concluzie amară devine realitatea în care capitalul uman are un rol fundamental nu doar în creşterea economică, ci inclusiv în combaterea corupţiei.

   Concluzia devine şi mai amară atunci când o raportăm la România,unde realitatea cvasi-generală este că asistăm la scăderea calităţii actului educativ, cu atât mai mult cu cât educaţia în sine devine din ce în ce mai puţin o valoare…

TEXT SELECTAT ŞI ADAPTAT DIN LUCRAREA: LECŢIILE CRIZEI ECONOMICE- COAUTORI: BOGDAN MIHALAŞCU, VICTOR MIHALAŞCU; EDITURA TECHNO MEDIA, 2011…

 

Victor MIHALAŞCU este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, al cursurilor de formare de formatori pentru economie şi antreprenoriat organizate de C.R.E.E. în parteneriat cu N.C.E.E. (S.U.A.) şi a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius” din Constanţa.