Cineva din mahala, nu știu exact cine, a cumpărat un măgar. Pe aici oamenii nu au măgari. E primul în sat, după câte știu. Probabil măgarul e legat și încă nu s-a adaptat la noul stăpân. Din când în când se plânge răgușit: Iha-iha-iha! Mi-e milă de el. De măgarul-măgar vreau să zic. De oamenii măgari – nu!
„De-aș mai duce-o pân la toamnă/ Să mă duc din cramă-n cramă”, zice Ioana Radu într-un cântec. Să știți, care nu știți, că cramele astea multe erau o realitate. Aici, la Tomești, fiecare-și ținea crama deschisă toamna până târziu. Veneau călătorii de unde veneau și bea o bărdacă să se răcorească. Neinvitați. Intrau și beau o cană de vin nou. Butoiul plin era aproape de poartă: cu canea și vin roșu, negru ca sângele de porc. Poarta, bineînțeles, deschisă – aștepta oaspeții! Cana de lut stătea mereu acolo. Bunelul ieșea afară să bea cu călătorul. Că, se știe, băutul fără partener nu are nici un haz. Mai spui o vorbă, o snoavă. „Aaa, tu trebuie să fii a lu Costică Muscă.” „Eu, bădie Petrache”„Ei, hai să bem pe chestia asta”. Ajungea bunelul pe trei cărări în casă. „Vezi, măi nebunule, că mâni trebuie să strângem perele celea pergamute” îi zicea bunica. Până la urmă tot bunica le strângea, săraca. E drept, bunelul le ducea cu căruța în Hală. „Lasă, că le dau la jidani” (iertați cuvântul, dar așa ziceau oamenii; și așa gândeau).
O povestire , anecdotă de Harms… L-am tradus pe Harms (să trăiască poetul Nicolae Panaite, pasionat, ca și mine, de Daniil Harms). Traducerea a apărut la editura Alfa a lui Nicolae, în două volume, prin 2012.
*
Vreți să vă spun o poveste despre criuchiță? Adică nu criuchiță, ci chiriuchiță. Sau nu, nu chiriuchiță, ci chiriachiță. Ptiu! Nu chiriachiță, ci cucrichiță. Nu, nu-i așa!. Curicriatiță? Nu, nu curicriatiță! Chiricuriuchiță? Nu, nici așa! Am uitat cum se numește pasărea asta. Însă, dacă n-aș fi uitat, v-aș fi spus o poveste despre această chiricucucrechiță.
Simplă deducție… Dimineața, în drum spre serviciu, un evreu vede în stația de tramvai un domn bine făcut si foarte bine îmbrăcat. Prezența lui îl intrigă. Un domn astfel îmbrăcat nu se duce la serviciu la această oră a dimineții. Dacă nu se duce, înseamnă ca vine de undeva. De unde poate veni in zori de zi un domn astfel îmbrăcat decât de la o damă. Domnul bine, vine de la o damă bine. La noi în cartier sunt trei dame bine: Natașa, care-i însa plecată la Leningrad, Rașela, dar de la ea vin eu, și soția mea. Soția mea are trei amanți: directorul ei (firesc), directorul meu (normal), și pe un oarecare domn Abramovici.
– Buna dimineața, domnule Abramovici.
– Buna dimineața. Dar de unde mă cunoașteți?
– Ei, simplă deducție!
An de an… Concursurile şcolare, examenele de bacalaureat sau de la facultăţi se subţiază şi ele. Probele sînt tot mai uşoare, să nu se surmeneze sărmăneii noştri copii! Din cînd în cînd se duc campanii de presă, mam’marile, mamiţicile şi tantile Miţa protestează împotriva orarului prea încărcat pentru bieţii copii. Dar nimeni nu protestează cînd manualele se simplifică, cînd nivelul de cunoştinţe scade pînă la acela al Domnului Goe. Aici, pe drept cuvînt, putem să fim mîndri: sîntem la standarde occidentale. Prietenul Dorin Aştefănoaie mi-a dat nişte manuale franţuzeşti de ecologie. Mamăăă, ce frumoase erau: multicolore, plastifiate, cu peştişori-curcubeu, cu animăluţe! Conţinutul era cam sărăcuţ, dar o să aprofundeze ei, lezelevii de şcoală primară, cunoştinţele mai tîrziu – îmi ziceam. Mă uit mai bine: manualele nu erau pentru ciclul primar, ci pentru liceu! Na, frate! Într-o primăvară, cînd am făcut curat prin grădină, am pus pe foc unul din manualele astea. Pfui, să fi simţit, cititorule, ce duhoare grozavă am îndurat. Pîrîia şi sfîrîia cartea pînă ce s-o prefăcut într-un fel de șoric ars. Văzînd fumul negru şi gros, mama face: „Pute de parcă-i chele de drac!” şi pune degrabă mîna pe-o furcă, să nu care cumva să sară vreun michiduţă ecologic din foc. Pentru orice eventualitate, m-am aţinut şi eu cu-n ţăpoi.
Un poet mă îndeamnă să colaborez la revista sa. O fac, dar cam fără tragere de inimă. Revista are ceva vetust și… prăfuit – să mă ierte. Colaboratorii sunt cam aceeași și… de vârsta a treia. Nu este număr să nu se „perie” unii pe alții sau să nu se comemoreze unul… dus. Mă „sparie gândul” că nu peste multă vreme voi și eu printre aceștia. Cine o să-mi scrie articolul de… exit? Am câțiva cunoscuți printre colaboratorii de acolo, dar nu țin legătura cu ei. În general, nu prea țin legătura cu scriitori. Consider că scriitorii nu trebuie să scrie pentru scriitori, să se pupe în fund unii pe alții. Cam asta se întâmplă acum în spațiul literar românesc.
Păcat că e vânt, care-ți dă o stare de nervi. Am citit că undeva în Franța, pare-mi-se, la Oceanul Atlantic, vânturile provoacă oamenilor o stare de nervozitate. Cam așa îmi provoacă mie vânturile de aici. Eh, o să treacă! În rest, e minunat. Curul-găinii, care pe domnește se cheamă păpădie, se vede galben-galben pe marginea drumului, pitit prin iarba verde. Narcisele galbene și în mijloc trandafirul japonez roșu stacojiu – o minune. Mai încolo alt trandafir japonez, roșu stacojiu, dar înconjurat de albăstrele. Cred că ar face invidios și pe cel mai mare maestru de ikebana. Salcia își leagănă pletele galbene. Toți pomii din grădină își scutură florile ca într-o ninsoare caldă. Pot să vă descriu mult și bine așa. Cățelușa Duca a uitat că-i legată (n-am avut ce face – calcă ca proasta prin straturi; ne doare inima pentru ea – și pe mine, și pe Maria) și se uită – mi se pare uimită – la florile de vișin plutind prin aer. Ia uite, măi, ce frumos!
Voiam să dau un nume românesc mai rar unei fete dintr-o povestirea a mea, un nume care să o singularizeze cumva. Am căutat pe Internet și astfel am dat de un site pentru tinerele mame care au născut sau urmează să nască. Ia uite, domnule, există și așa ceva! Mai fac tinerii și copii, nu iubesc numai cîini și pisici, cum văd pe Facebook. Că doar copiii sînt lumina vieții, nu? Fără ei ne paște extincția. Mă rog, unii vor și legi antiavort ca pe vremea lui Ceașcă, prostul de scorniceștean nedîndu-și seama că a lovit în însăși fibra nației cu decretul amarnic! Sînt convins că de acolo a pornit ura împotriva lui. Și tare mă tem că antiavortiștii din lumea asta globalitoantă o să reușească să ne întoarcă în rîpa sărăcialistă. De data asta benevol. Pe site-ul pomenit li se propun mămicilor și nume pentru bebeluși (cuvîntul ăsta a „luat fața” cu totul lui „copilaș”, „micuț”, „puișor”, puiuț”,„sugar”, „copil-de-țîță” sau „prunc”). Iată cîteva nume de fete numai cu inițiala „A”: Anabel (și Annabel), Andrada, Andromeda, Anemona, Anita, Annelisse, Annis, April, Ardelle, Aretha, Arya, Ava (variantă de la Eva), Ayda, Azaleea, Aaliyah, Aamina (și Amina), Adoracion, Alaia, Aleah, Alison (Allie), Ambra, Abena, Abigail, Agnes, etc. Și la toate literele urmează tot astfel de nume neaoșe, get-beget coada vacii. Rămînînd cu tolba goală în urma vînătorii mele de nume românești, arunc o privire pe comentariile privitoare la nume. Mda! Nu comentez, te las pe tine, cititorule, să faci asta. Eu încerc să mă conving că nu am căzut în doaga lui nenea Iancu, că adică nu simt enorm și văd monstruos viitorul acestei nații. Atîta am de zis. Iată comentariile mămicilor. Am pus diacritice, am mai intervenit pe ici pe colo, ca să puteți înțelege „gîndemele” mămicilor, am eliminat unele lucruri neinteresante și chiar deștepte, că nu toate mamele sînt ca cele de mai jos, har Domnului! Ancuța: am ales numele daria miruna isabell pentru bebelușa mea Sibila: Și eu ia-m pus izabell maria și mie mi-au spus mulți k o să_l greșească dar puțin î-mi pasă mie mi sa părut mai original așa am vrut cu z pt k mai am o fetiță luiza și e tot cu z și iza e terminația de la prima și începutu de la a doua a prenumelui să fie sănătoase e cel mai important Larisa: Izabela nu mai sună bine? Sunt 90 % șanse ca în viitor să se glumească pe seama celor 3 prenume ale fetei, pe lângă faptul că isabbell va fi scris gresit de 95% din oameni Ramona: amina e cel mai frumos și am sa mai aleg pentru bebeluș unul din cele turcești… sibel ebru sau elif. Mirela: Cică specific românesc, nu poate omul să aleagă ce nume vrea la copil că trebuie să se gândească că pe viitor niște cretini vor râde că are 3 nume sau va da de niște analfabeți care nu știu să’i scrie numele corect. Unde mai pui că tu l’ai avut scris corect mai sus dar n’ai putut să’l copiezi la fel de corect în comentariul tău. Și dacă Izabela sună mai bine, fă tu un copil și pune’i numele ăsta, lasă oamenii să pună ce nume doresc copiilor lor, nu trebuie să’i sune unei necunoscute bine… Meriribella: Bună ziua! Am văzut că nu ați adăugat la bebelușe numele Avril… Nicoleta: Cine mă ajută cu un nume de fetiță, aș dori un nume foarte frumos mai am foarte puțin și nasc și încă nu ma-m hotărît la nume vă rog. Ralu: Bună și eu am fetiță și mam gândit la amira!!!adică prințesa!!! Daniela: Leonor, ăsta va fi numele ales dacă va fi fetiță, bebelușul meu. Cristina: Eu mă gândesc la un nume care să nu i de-a bătăi de cap când o să aibe de a face cu acte chestii .. unii nu înțeleg numele, dar nici nu cer buletin… Măi Ancuța, Sibila, Larisa, Ramona, Mirela, Merribella, Nicoleta, Ralu, Daniela, Cristina, vreau să vă spun ceva: Nu mai contează numele la cît de… de… de simple, de simplicissime sînteți; sau, pre limba voastră, nu m-ai contea-ză. Și vă rog eu frumos, vă implor – NU VĂ MAI REPRODUCEȚI! (NU VĂ M-AI REPRODUCE-ȚI)!
RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
