Crama Balif… În copilăria mea era aici, în apropiere, o cramă a IAS-ului, pe care oamenii o numeau „crama Balif”. A fost dărîmată din cauza vechimii prin 80. Nu m-am întrebat niciodată ce-i cu numele ăsta. Astăzi, căutînd ceva despre Biblioteca Eminescu, care se află în clădirea Fundațiilor Regale Ferdinant ridicată în 1925, întîlnesc printre fondatori și pe Ernest Ballif (n. 1871 – d. 1940), general român, administrator al Domeniilor Coroanei. A fost aghiotantul Regelui Ferdinand și apoi, între anii 1916-1919, al Reginei Maria. Generalul Ballif a făcut parte din Consiliul de Coroană și a fost, pentru un timp, președinte al Fundației „Regele Ferdinand I”. Dar proprietarul cramei poate să fi fost și Leon Ballif, fratele lui Ernest, medic psihiatru, profesor la Facultatea de Medicină din Iași, rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași între anii 1947-1948 și director al Spitalului „Socola” din Iași. Sau poate să fi fost altcineva din familia lor, care, odată cu venirea comuniștilor la putere, să-și fi lăsat oasele la Canal sau prin cine știe ce pușcării.
Pușcuță… Un nume de persoană din Basarabia: Pușcuță. Numai oamenii ăștia așa de buni la suflet, moldovenii basarabeni, puteau da un asemenea nume: nu Pușcă, ci Pușcuță, una așa, mai mititică.
Iosif Djugașvili… În traducerea pe care o fac, la Viața părintelui Hermoghen găsesc și această referire la Iosif Djugașvili, viitorul Stalin. E interesantă: „Aici părintelui Hermoghen i-a fost dat să intre în conflict cu obraznicul, vicleanul și mincinosul Djugașvili, atunci student al Seminarului din Tiflis, iar după aceea distrugătorul Rusiei și prigonitorul necruțător al Bisericii. Acesta a intrat în seminar în 1894, cînd inspector era ieromonahul Hermoghen. Obținînd învoire din seminar pentru duminică sub pretextul înmormîntării unui tovarăș al său, Djugașvili nu s-a întors la timp și, justificîndu-și absența de la cursuri și chiulul, a scris cum că au apărut circumstanțe „care l-ar fi legat de mîini și pe cel mai puternic om: mama mortului, suferind cumplit de soarta haină, mă imploră cu lacrimi în ochi să-i țin loc de fiu măcar pe o săptămînă”. Nu am putut să rezist la vederea mamei aflate în această stare de plîns și, sper că mă veți ierta, m-am hotărît să rămîn aici, cu atît mai mult cu cît miercuri veți lăsa să plece pe cei care doresc”. Părintele Hermoghen nu s-a apucat atunci să cerceteze împrejurările din cauza imposibilității de a demasca pe impertinentul seminarist ca mincinos; mult mai tîrziu, cînd era deja rector al Seminarului, în primăvara lui 1899, l-a eliminat pe Djugașvili din Seminar pentru că nu s-a prezentat la examene” .
RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…