Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă…
Cine conduce Tara Românească?
Când venea seara de la cârciumă, bunicul meu îl chema pe tatăl meu, copil fiind, şi îl aşeza pe laiţă: „Şezi! Măi, ia să-mi spui tu mie, cine conduce Ţara Românească?” „Măria Sa Regele”, urla tata din toţi rărunchii. Sau într-o vreme: „Legiunea şi Căpitanul”.
Bunicul îi trăgea o scatoalcă şi pe urmă îi dădea o acadea. După ce întârzia pe la bufet, tata mă chema şi-mi spunea: „Şezi! Măi, ia să-mi spui tu mie, cine conduce Ţara Românească?” „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, răcneam cât ce puteam. Tata îmi trăgea un dupac după ceafă şi-mi dădea o bomboană cu lapte.
Când vin târziu de la „non-stop”, îl chem pe băiatul meu şi-l aşez în fotoliu: „Stai, te rog! Măi, cine conduce Ţara Românească?” „Dracu’ ştie, tată. Dracu’!” vine răspunsul. Îl mângâi pe cap şi-i dau un drops cu vag iz de ananas.
Cu pantalonii rupți în c…
Știm cu toţii că România are pantalonii rupţi în c.. . Sărăcia însă n-o împiedică să aibă sute de instituţii culturale, fiecare cu bugetul ei, modest, dar sigur, în care se culcuţesc şi rod ciolanul cam descărnat preadestule persoane. Funcţionarii acestor instituţii trebuie să-şi justifice existenţa şi fac „planuri de activitate” din care nu lipsesc concursurile literare, festivalurile de poezie, simpozioanele, mesele rotunde, pătrate, ovale, urmate de trapeze bahice, şi alte „acţiuni”.
Moara hodorogită a literelor române se pune în mişcare cu aceşti bani care – fie, nu fie evenimente literare – trebuie cheltuiţi, ca nu care cumva, Doamne fereşte şi apără! să fim nevoiţi să-i dăm înapoi statului. Armate de scriitori fără har, formate din cei care scriu, scriu, scriu, care nu concep să mai şi taie, să mai şi arunce la coş, mărşăluiesc prin respectivele concursuri şi festivaluri ale mediocrităţii. Ce nu găseşti la aceste talciocuri literare! Dacă ajungi să le cunoşti bine, te apucă sila de mediul literar şi te depărtezi de literatură, aşa cum ginecologul se îndepărtează de dragoste.
Să te ferească Dumnezeu de birocraţia literaturii instituţionalizate! Sunt mai întâi, cum spuneam, masele de veleitari surâzători şi ameninţători, pe care îi dai afară pe uşă şi îţi intră pe fereastră, cei care bombardează editurile, concursurile şi revistele, care tămânjesc internetul zi de zi cu „creaţii”. Sunt foarte uniţi între ei, se apără reciproc, o ţin o gură tot cerând ajutoare, subvenţii, ca să-şi publice „producţiile”.
Radu PĂRPĂUȚĂ a fost (este…) un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
