TABLETA DE VINERI – Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece…

   Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești…  Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă…

Rămas bun 

   Stăteau în poartă, luna sus pe cer strălucea ca un obraz de fată mare, liliacul de la poartă înflorise și mirosea… tii, ce mai mirosea. Și nu se dădeau duși. O vreme cască gura la un avion ce strică liniștea nopții. Apoi, sătui de gurăcăscare, se uită cu ochi duioși, aromiți puțin și de băutură, unii la alții. Moș Mitriță se hotărăște cu gîndul să se urnească din loc:
-Apăi, sara bună, cumătre și cumătră, că bine ne-am simțit la dumnilivoastră. Ne-o duce de-acuma. Vorba cînticului: Sara bună, lume bună/Eu mă duc noaptea pe lună.
-Rămîneți cu bine, gazde bune – zice cu glas subțire și cumătra Zîna – că bine-am mai pitrecut! Și mulțămim frumos! De-acuma apucăm pe drumul nostru. Și să ne iertați, dacă v-am greșit cu ceva, că la băutură cam umblă gura fără tine.
-Dar ce greșală! sare împăciuitor cumătra Ileana. D-apoi limba omului parcă o poți lega? N-o poți. Lasă că, se știe, calul bun se cunoaște după mers, iar omul după suflet.
-Tot așa să ne mai întîlnim cumătră Ileană, să mai bem și să ne omenim. Da’ nu-i vorba de băut aicea, îi vorba că, uite, ne mai luăm cu una, cu alta. Să dea Dumnezeu tot așa zile.
-Să te-audă Dumnezeu, cumătră! zice moș Vasile. Ne-om mai întîlni, că deal cu deal se întîlnește, d-apoi om cu om. Doar n-o intrat zilele-n sac.
-D-apoi de bună samă, dragi oameni buni. Ei, cu cine te întîlnești, nici cu gîndul nu gîndești.
-Cu bine, sănătate! Da’ parcă greu de îngăduit e amărăciunea inimii, cînd vine vremea să ne despărțit, măi, oameni buni! A? întoarce vorba moș Mitriță, cunoscut drept Moș Morișcă pentru vorba lui iute și întortocheată.
-Inimile bune, cumătre, care sînt îngemănate prin legătură frățească, nu se despart niciodată.
-Așa-i, așa-i. Că bine zici. Da’ , iaca, așa o părere de rău tăt este.
-Eu zic să ne mulțumim cu ce-o fost îneasară și să dăm mulțămire gazdelor pentru așa bucurie! iar înalță glas ca mierla cumătra Zîna.
-Apăi ne-om mai întîlni și altădată, că n-au intrat zilele-n sac.
-Ei, și dacă intră, îl găurim – să aibă pe unde scăpa, glumește moș Mitriță.
-Gata! Hai să ne pupăm, că pînă acasă…
Cumătrii și cumătrele se pupă țocăit de despărțire, luna strălucește tot ca un obrăjor de fată mare, iar liliacul, tii! al dracului de frumos mai miroase. Parcă te ține-n loc! Și tot nu se dau duși cei de la poartă.
-Ei, să ne auzim de bine, oameni buni. Mulțămim pentru tot. Și ca înesară să fie și mîne sară și-n toate sările. Sara bună!
-Doamne, cumătre, parcă nu-mi vine să mă dau dus.
-Hai, măi, omule, îl impinge de spate cumătra Zîna, ne-om mai întîlni în zilele noastre, că deal cu deal s-o întîlnit, d-apoi… Hai!
-Eh, de ziua de mîne nu-i sigur nimenea.
-Uite așa prin inimă… nu știu cum. Ca mîne ne-om duce și noi, cumătre.
-Da, cumătre, despărțirile iestea îs cum îi moartea, zău, de n-am zări o rază de nădejde că ne-om mai vedea.
-Eu gîndesc să ne mai vedem, dragă cumătre și dragă cumătră. Să ne mai luăm.
-De bună samă că ne-om mai vedea. Da’, iaca, te gîndești că… azi-mîne… Cum îi cînticul:    Foaie verde de masline/Hai, frate, să trăim bine/Că azi-mîne moartea vine/ Ori la mine, ori la tine.
-Așa-i, asa! Da’ n-avem ce face!
-Ei, sara bună! Noi dusu-ne-am!
-Da’ nu de tăt. Gîndesc să ne-om mai vedea la ochi.
-De bună samă! Că doar nu sînteți la capătul pămîntului. Hai să ne mai pupăm o dată.
-Sănătate, mergeți sănătoși. Drum bun! Și cînd ne-om întîlni, tot așa să ne fie.
-Doamne ajută!
Cumătra Zîna și cumătrul Mitriță apucă hotărît pe drumul lor. Merg nu mult. Că stau pe hudița cealaltă.
Un alt avion se aude huruind în noapte. Măi, ce de-a avioane trec pe deasupra! Parcă zici că satul nostru e buricul pămîntului.

Radu PĂRPĂUȚĂ a fost (este…) un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…