Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă…
Pe limba internauților – Tată, cum am apărut eu pe lume? Tata: Fiule, cred că într-o zi tot ai să afli! Hai să-ți spun pe limba ta. Păi, eu și cu maică-ta într-o zi am intrat într-o camera de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o întîlnire via e-mail cu maică-ta și ne-am întîlnit într-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat într-o camera privată, unde maică-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit că nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul și, fiindcă deja era prea tîrziu să dăm delete, nouă luni mai tîrziu a apărut un mic popup care a țipat din toți rărunchii: You`ve got male!
Poetică? – Dacă ar fi să cuprind într-o frază-simbol aceste alegeri, dar și toate alegerile de după ’89 încoace, aș alege versurile din Doina lui Eminescu: „Vai de biet Român, săracul,/
Îndărăt tot dă ca racul”… Numai că nu-s de vină nici tătarii, nici muscalii, nici alte lifte. Vinovați sîntem noi înșine – românii.
Așa să fie? – Un personaj al lui Julio Cortazar spune: „Nu ne putem simți jigniți de ignoranța sau de mitocănia oamenilor, dacă n-am contribuit niciodată cu nimic la emanciparea lor.”
Mândria lui – Cînd eram eu copil, era unul prost-prost prin sat. Lumea-i zicea Licu. Fusese la o școală ajutătoare, vai de capul lui. Prin repetiție deasă mai poți învăța cîte ceva. Pe urmă lucra la o termocentrală: încărca cu lopata cuptoarele. Cînd venea de la serviciu, era negru de cărbune pînă-n albul ochilor. Și tata într-o zi îi spune: Ce mai faci, Licule? El: Nu mă cheamă Licu, nene, mă cheamă Dumitru. Avea, sărmanul, mîndria lui.
Radu PĂRPĂUȚĂ a fost (este…) un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
