Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă…
Eminescu scrie pe marginea unui manuscris: «Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar».
Ptiu, drace! – Scuipatul şi gestul scuipării aveau un rol pozitiv la cei vechi: se scuipa contra deochiului, a farmecelor sau vrăjilor. Fascinant este că obiceiul se practica pe tot globul pămîntesc. Dacă simţeai acţiunea unei vrăji, scuipai în urmă-ţi sau îţi făceai cruce şi scuipai în sîn. Mai dăinuieşte şi azi obiceiul ca persoana care admiră un prunc (un bebe, cum se zice azi, buah!) să se prefacă a-l scuipa: „Ptiu, ptiu, ptiu, să nu se deoache, că frumuşel îi!” Deochiul e, de fapt, fascinaţie, seducere. La origine „se-ducere” însemna „a duce în altă parte”. Cu alte cuvinte, seducătorul te duce, te mută cu mintea, cum ar veni, te ia de la mă-ta de-acasă şi te preface în altceva, din fată în femeie, din ateu în creştin sau invers. Sau cum îi seduce-deoache Puric pe români, făcînd(u-i) din ţînţari – armăsari, sugerîndu-ne că sîntem puricul pămîntului: cu milostenia noastră creştină infailibilă, incomparabilă, cu rîsul nostru dacic, ha-ha-ha! Ptiu, drace!
Didactică și pedagogică – În zilele noastre mîncate de putregai, simpozioanele și alte pîrțuri din astea de profesori cocîrjați de griji au căpătat o culoare occidentală, că așa e moda, dă! Dar toate-s pe hîrtie. Totul e să răsucești lucrurile, să găsești dibaci niște titluri de simpozioane cu ajutorul Goagălului, după care să pui mîna pe niște fonduri, să-ți mai înfunzi și tu buzunarul și pe urmă să aduni gloata de oi profesorale. Dar să vezi, mă frate, ce titluri de stă mîța-n coadă. Cam așa: Metamorfozele Logosului. Echivalențe și identități la Ignațiu de Loyola și bibilicile de curte. Sau: Tradiție și perenitate în scrisorile erotico-creștine ale Sfîntului Pafnutie Spermatoforul. Bineînțeles, treaba asta nu mișcă nici un fir de păr de pe capul și așa chelios al învățămîntului.
La radio Erevan – Iarăși sînt incorect politic: Am auzit că în România, într-o fabrică, a fost dată jos o lozincă pe care scria: „Mai bine muncim pentru zece ruşi decât pentru un american”. Cum poate fi explicat acest lucru? Am cercetat acest eveniment ciudat mai îndeaproape. Explicaţia e foarte simplă: era o fabrică de sicrie.
Radu PĂRPĂUȚĂ a fost (este…) un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
