TABLETA DE VINERI – Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece…

Am acasă o icoană grecească pictată pe lemn cu Maica Domnului cu Iisus în brațe. Mi-am pus-o pe masă, lângă calculator. Cine știe, poate ajută. Mai știi! Am avut un netot (pardon nepot) care a trecut corigența cu o iconiță a Maicii Domnului în sân. Bine, și unchiu-său Spridon, zis Mălaicrăpat, a intervenit la proafă.

 

Încălzesc apa pentru nes. Între timp mă uit la gagicuțele alea care fac gimnastica de înviorare. Prea boite. Ca să nu mai spun că-s trecuțele. Le-or fi luat locul la cele tinere. Gata, mă reapuc de săpat. Mai întâi trec prin căpșuni: Mmmm! Greu, dar mare plăcere – sper că mă înțelegeți.

Din Testamentul lui Ștefan cel Mare: „Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este însuși Hristos, pe a Căruia Cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care toți vrăjmașii am gonit și înfrânt.”

Ziceam că Duca, cățeaua noastră, e rasistă. Nu trece țigan pe drumul alăturat ca Duca să nu iasă la gard și să latre. După o vreme m-am lămurit. Țiganii trec de obicei la vale, la magazin, iar câinii se țin după ei. Duca latră câinii, nu țiganii.

Trece unul la vale, îl cunosc – e un terchea-berchea cu pantalonii rupți în c…: fără serviciu, fără nevastă, băutor fruntaș, lucrează cu ziua pe la oameni… Dar cu telefon. Sună telefonul. Vorbește din vârful buzelor de parcă ar vorbi primul ministru al Marii Britanii cu primul ministru al uneia din fostele colonii: tot cu ifos, tot cu emfază, cu țâfnă. Dacă l-ar auzi tot satul, ar fi bine: Uitați-vă, eu vorbesc la mobilnic.

 

Acest medicament este eter pirofosforic al anevrinei, coferment care intervine în fosforizarea glucidelor și asigură organismului decarbonizarea acidului piruvic, factor metabolic comun în descompunerea glucidelor, lipidelor și protidelor. Nu înțeleg nici să mă bați cu parul!

 

Iarba tăiată, cucul cântă, omețelul înflorit, păsărele mii, cei doi nuci rotați… Și mi-am amintit: La vară merg în RFG – Refugiul în Fundul Grădinii.

Iubitule, ți-ai fi dorit să mă mărit cu altul? Doamne ferește, nu doresc răul nimănui!

 

Personajele negative. Salata verde, vinetele, țelina și castraveții sunt personajele negative, comparativ cu porcul sau carnea de pui, a declarat Paul Fischbeck, profesor la CMU în domeniul ştiinţelor sociale şi al deciziilor și co-autor al acestui studiu, potrivit realitatea.ro. Doamne apără și păzește! Oare ce mănâncă Fișbecuță ăsta? Au și occidentalii proștii lor!

Tanti A. avea peste 35 de ani și nu se mai mărita. O mai întrebau unii: A. de ce nu te măriți? Proastă nu ești, urâtă nu ești, curvă nu ești – mărită-te! Și tanti A. s-a măritat. A zis: Fie cum a fi, numai să nu bea. Iar nea C. era tractorist, om pâinea lui Dumnezeu: muncitor, urât nu era, cuminte, într-o adunare de bărbați nici nu-i auzeai gura. Numai că bea nea C. de stingea. Cum zicea o vecină: Să fi fost rachiu făcut din c. și tot l-ar fi băut. Au murit amândoi. Bineînțeles, el primul. Tanti A. a născut și doi băieți. Acuma unul taie iarba la o vecină – și mi-am adus aminte povestea asta.

 

Mă trezesc acum (3.22 noaptea), ies afară și Duca e în drum. A ieșit pe undeva prin grădină (Maria spune că i-a închis toate găurile – aiurea! nu este câine pe lumea asta mare care să nu se descurce la trebușoara asta – are și capul spart de câteva zile, fiindcă s-a împins în vreo spărtură îngrădită). Când mă vede, Duca începe să latre – s-o iau în seamă. Îi deschid poarta:

-Hai, proasto, intră. Ce te făceai dacă nu ieșeam întâmplător afară?

-Mm-mm-mm! își flutură coada. – Lasă că tot mă iubești tu!

 

A fost după 91 un fotbalist albanez foarte bun, Suleyman Demollari, care a jucat în România, la Dinamo. Învățase românește, dar aproximativ. Povestea un jucător (nu îmi mai amintesc cine) că Demollari îi zicea înaintea unui meci:

-Cutare, ham-ham.

Adică îi „mâncăm”. Trebuie spus și că dinamoviștilor le zice „câinii”.

 

De ziua Victoriei conducătorii ruși obișnuiau să primească la Kremlin pe conducătorii aliaților din timpul celui de-al doilea război mondial. Azi nu se mai duc la Stoliță (cum zice cronicarul Neculce) decât ăia de prin Turkmenia și cei cu ochii așa din fostele state sovietice – ăi mai slugoi. Nici tu Ucraina, nici tu Moldova, nici tu țările baltice. Se încearcă păstrarea măreției de altădată. Se încearcă! Cum spune mama: Fosta-i, lele, cât ai fost!

AERISIREA. Ați observat ce este cu acest cuvânt? Se citește și invers la fel: AERISIREA! Când aveam vreo 20 de ani, mă jucam cu chestii din astea. Am găsit o listă într-un caiet vechi: ETAJATE, POTOP, CIRIC, IRURI, MINIM, AȚÂȚA, SUPUS, RADAR, etc

L-am cunoscut pe Domnul Tacu la CUG Iași. Era bibliotecar acolo. Și mi s-a dat biblioteca tehnică a institutului (se chema CCSITUMP) subordonat CUG-lui. Și mă tot plângeam domnului Tacu: Inginerii luau cărți tehnice de la bibliotecă și le uitau prin dulapuri. Iar Domnul Tacu:

-Lasă, Radule, ai mai văzut bibliotecar să intre la pușcărie?

Așa era. Mă făcea să râd. Domnul Tacu, Dumnezeu să-l ierte, povestea (nu știu cât adevăr este, câtă invenție, dar nu are importanță) despre întâlnirea cu D-na Tacu. Dumneaei cobora scările la un tramvai și s-a împiedicat, iar domnul Tacu a sărit s-o ajute, luând-o în brațe:

-Radule, și am ținut-o în brațe, uite, mai bine de 40 de ani!

 

După război ăștia ridicaseră statui ale soldatului rus în mai fiecare oraș. Păstorel Teodoreanu nu a scăpat ocazia și a scris o epigramă pe tema asta:

Soldate rus, soldate rus

De ce te-au pus așa de sus?

Fiindc-ai eliberat popoarele

Sau pentru că-ți put picioarele?

Pentru această epigramă, bineînțeles, autoritățile comuniste l-au băgat la pușcărie. Acolo Păstorel n-a dus-o chiar rău. Gastronom vestit, Păstorel le făcea de mâncare la gardieni.

 

De ani buni beau numai ceai de mentă. Astăzi mi-a trecut prin cap să-mi fac un alt fel de ceai. Are Maria un dulap plin cu ceaiuri. Le-am răscolit. Ce să aleg? Pelin? Coada calului? Doamne ferește! Sau de boboci de trandafir. Cum s-au gîndit ăștia să taie bobocii de trandafir, în loc să-i lase să-i admirăm? Pe urmă are vreo juma de kilă de yerba mate pe care-l beau gauchos în Argentina. Într-un film documentar Julia Roberts gusta și spunea spectatorilor încet să n-o audă călăreții gauchos: miroase a balegă de cal. Așa că n-am făcut nici mate. Are și ceaiuri mai atrăgătoare: de gingko biloba, de isop (îmi amintește de Biblie), de rozmarin. Pînă la urmă am ales Gruner Tee Jasmin. L-am pus peste mentă, așa cum românii l-au ales pe Iliescu după comunism – ca să fie siguri că tot aia e. Nici nu simt jasminul, tot a mentă miroase ceaiul.

Radu PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…