kiss2025a.jpg Euroguard InCaseEnergy 	oneminamed_nav.gif

TABLETA DE VINERI – Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece…

Scriu ziarele: „Ce simți atunci când mori? Un simulator te ajută să experimentezi momentul propriei morți.” Ptiu, dracu să vă ia! Lua-v-ar ielele!

 

Gyuri Pascu- Doamne, ce umor natural avea! Și era ardelean – oameni care, se zice, sunt o grămadă de bancuri pe seama lor, nu au umor. Aiurea! Socrul meu, ardelean get-beget trecea peste toate conflictele cu soacra, olteancă de origine, cu glume, care o făcea și pe a ea să râdă. M-a simțit de la început și pe mine că îmi plăceau glumele.

Narcise galbene din grădină. Într-un pahar cu apă. Și albe, dar încă n-au înflorit. Pe drum niște pomi înfloriți roz puși de Primărie. Singura lor clipă de glorie – când înfloresc! În rest au niște frunze rare și sărăcuțe. La biserică sunt plantate flori de femeile pioase. Dar e o harababură de flori, fără nici o regulă. Dar și cînd or înflori restul pomilor! Nimeni n-o să se mai uite la copăceii ăștia roz sau la floricelele de la biserică  Am strâns iarba (ne-a tăiat-o un băiat zilele trecute) și am… uitat ce-am vrut să scriu. În fine, merg cu Maria la cumpărături, că ea pleacă în cele țări și, grijulie, vrea să-mi cumpere câte și mai câte. Ca să nu flămânzesc, vezi Doamne! Până una alta îmi fac un nes și scriu ici-șa.

 

Mihaela, o colegă de școală de-a Mariei și prietena noastră, povestea de taică-său care cam trăgea cu „agaliu”. Și nevastă-sa: „Ia vezi, iar ai supt la butoiu ceala”. „Nu, măi, Viorică.” „Cum nu! Parcă eu nu văd că o scăzut vinu în butoi!” „Nu, Viorică, butoiul îi nou și doaga suge”. „Ei, suge, sugi tu, nu suge doaga”.

Era un vestit actor lituanian – Donatas Banionis (poate vi-l amintiți din Solaris). Și vine Donatas la Chișinău, invitat de politrucii vremii. I se arată monumente, e dus la spectacole, unde moldovenii joacă, cum se zice, „unde gioacă moldovenii/ dedesubt pământul geme”. Și la sfârșit Donatas este întrebat: „Ei, ce părere are, i-a plăcut?” Și Donatas le-a răspuns: „Până acum am văzut picioarele moldovenilor. Acum să văd și ce au sub căciulă”.

În facultate Domnul profesor Vraciu ne spunea: „Domnule, nu-i bine să te naști, că trebuie să și mori”. Replica asta ne stârnea râsul, nouă, unor tineri de 20-25 de ani. Peste ani, la o „perfecționare” l-am reîntâlnit pe Domnul Vraciu: albit și îmbătrânit. Cobora pe scările Universității, iar noi urcam. Și ne întreba precipitat, cum vorbea el, dar parcă atunci mai precipitat, unde e sala S-9 (sau nu mai știu care). Nu mai recunoștea sălile în clădirea pe care o bătuse o viață. Am văzut la un vecin, cum dădea cu fum, puf-puf, la albine, ca să le alunge și să le ia mierea. Albinele își pierd simțul orientării și zboară bezmetic – atunci apicultorul le vămuiește. Așa mi-a părut profesorul Vraciu atunci – o albină sclerozată și neputincioasă, care nu-și mai recunoștea propriul știubei al Universității. Era gol pentru el. Întrebarea lui precipitată: unde e S-9 nu-mi mai stârnea râsul de data asta.

 

-Ano, Ano, unde-ai fost

Fără treabă, fără rost?

-Am stat, maică, la fântână

De-am spălat la in și lână.

-Dar pe buze, maică, ce-ai?

-Or fi dude, că mâncai.

-Dar pe-obraz cin te-a-nsemnat?

-Ăi țânțari de m-au mușcat.

-Da pe fustă ce-am văzut?

-Pe fragi, muică, am șezut.

 

Un comentariu hazos de pe Net privind invazia Rusiei lui Putin în Ucraina: Pe scurt, Rusia începe să recunoască faptul că tot ce a vrut de la Ucraina este exact ca în cazul hoțului care îți sparge mașina, ar vrea sa fure ceva de preț, dar nu poate nici să o pornească, nici radioul nu poate fi scos, că e incorporat, nici electronice nu ai, așa că fură bricheta, încărcătorul și două cabluri. Iar apoi, de furie, face pipi pe toate scaunele și vomită în portbagaj.

 

La televizor: Supraabundă o lume imundă – un potlogar poltron, un milionar de carton, maneliști ghiuloși, fârțăngăi băloși, ziariști veroși în șorici groși, filosofi publici și pubelici, vedete semianalfabete, cu rochii mulate și buze umflate, țuțeri și țucalofori. Prodanca lui Reghe îi strigă, că te intrigă: Că ți-am fost dragă. Și aud năucit, zăpăcit, pe juma adormit: Cățea am fost, dragă.

De râs. Nimenea nu râde de poale ridicate, ci de poale întinate. Noi râdem de unul-doi și patruzeci râd de noi. Plânge râsul de astă vară. Prostul se cunoaște după râs și mers. Râde ciob de oală spartă. Râde rața de baltă și baba de fată. Râde rupt de cârpit. Râsul e frate cu plânsul. Râsul are trei frați: pe nerod, pe nebun și pe tine însuți. Râsul râde țara și mascaraua mahalaua. Nu râde de alții, uită-te la tine. Sigur, se pot adăuga și multe alte vorbe despre râs.

 

Radu PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media