Vinerea e ziua lor, aici, la Gazeta Dâmboviței… Sunt elevii mei de azi sau de ieri, sensibili, inteligenți, preocupați de învălmășirile timpului pe care îl trăiesc, alături de noi. În ei cred că mai există o speranță și pentru lumea de mâine… ( Ionuț CRISTACHE)
„Fie-ți îngerii aproape/ Somnul dulce…” spunea Eminescu într-una din poeziile sale. Avea și el dreptate, somnul măcar să ne fie dulce, pentru că, dacă e vorba, nu viața monotonă pe care o ducem ne face mai buni, ci visele mărețe trăite în timpul nopții. Trecând imediat de la marele poet la vorbele bătrânei din „Moara” ne dăm seama că există destule valori și în literatura română. Aluzia la vorbele bătrânei nu este deloc vagă, suntem totuși cu trei luni înainte de marele eveniment, „examenul maturității”, deși maturitatea înseamnă mult mai mult decât niște foi de hârtie. Creatorul acestei sintagme probabil nu s-a gândit la acest lucru insignifiant.
Eu nu știu ce faceți voi, dar eu am pus lacăte la poartă, nu cumva anxietatea, frica, timiditatea, vechii mei prieteni, desigur, să mai intre nepoftiți. E mai bine pentru toți să stea afară, să ne lase să ne concentrăm pe lucruri importante.
Voi, cei de-a XII-a, poate vă lasă suflețelul să citiți aceste rânduri: V-ați hotărât ce faceți după liceu? Eu, vă spun sincer, reprezint nehotărârea în persoană, dar am grijă să las instinctul să-și facă treaba. Am încredere în el și am ales, știu că îmi vrea binele. Poate așa ar trebui să faceți și voi, aveți încredere în instinctul vostru, indiferent de ceea ce vă spun ceilalți.
Poate ne lasă și pe noi viața asta să trăim… Măcar acum in fierbințeala acestui ultim an de liceu al acestei ierni târzii. Eh, dar trece și asta… Propun să mai schimbăm subiectul. Aș vrea să scriu despre atât de multe in acest articol, încât mă rezum la câteva, desigur. Ce ne facem noi când avem atâtea teancuri de hârtii de memorat, dar se găsește și tanti dragostea să ne lovească? Luptăm, normal, dar parcă tot vrem să verificăm la fiecare sfert de oră ce a mai postat persoana respectivă pe social-media. Dependența asta…
Desigur, dragostea neîmpărtășită doare, ca întotdeauna, dar ce să facem, fiecare cu ce poate… Dacă, totuși, dragostea e împărtășită, e mai bine să renunțăm la prejudecăți, la critici, la discriminare. Așa cum spunea cineva, lasă iubirea să te iubească, de restul se ocupă creierul, cât de bine poate și el.
Atât de mult îmi plac oamenii care au înțeles că iubirea nu e o boală, că fiecare om e liber să iubească pe cine vrea, să locuiască unde vrea… Sigur are și destinul acesta pregătit ceva minunat pentru noi, să lăsăm timpul să-și facă efectul.
Facebook
WhatsApp
TikTok
