TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Ziua Jandarmeriei din România (1 septembrie 1893-2020) – primele posturi de legiuni înființate în județul Dâmbovița

Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului şi organizării Jandarmeriei rurale din România i-a revenit partidului conservator condus de Lascăr Catargiu, care a elaborat şi prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893: Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurală, care a fost promulgată prin Decretul Regal nr. 2919 din 30.08.1893. Această lege prevedea instituirea unui corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare, practic neprofesionalizate, nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nici nu corespundeau instituţiile unui stat modern european, din acea vreme. 

Tot la 1 septembrie 1893 a apărut şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale, a cărei principală prevedere, era următoarea: „Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisă de lege, face din această instituţiune un corp militar, pus la dispoziţiunea ministrului de interne, pentru a asigura ordinea şi siguranţa publică. Ea se mai afla sub ordinele ministrului de justiţie, ale ministrului public în ce priveşte atribuţiunile de Poliţie, precum şi sub acela al ministrului de război pentru tot ce se raporta la disciplină, comandament şi instrucţie militară a trupei” (art.1). Prima Lege a Jandarmeriei Rurale a intrat în vigoare în 1894, pe baza căreia era creat Inspectoratul General al Jandarmeriei, primul inspector general al Jandarmeriei rurale în perioada 09.06.1894 – 01.04.1896, fiind generalul Rasty Mihail, născut la 10 septembrie 1841 în Bucureşti, Colonia Verde, judeţul Ilfov. Legea Jandarmeriei Rurale din 1 septembrie 1893, avea să fie substanţial îmbunătăţită prin legea din 17 martie 1896, elaborată de către noul inspector general al Jandarmeriei din perioada 01.04.1896 – 10.02.1898, lt.col. Ioan Manoliu, care a transformat companiile de jandarmi în escadroane de jandarmi călare. De asemenea, a desfiinţat jandarmeria comunală, care de acum se transforma în „corpul de jandarmi”, cu reşedinţele la Iaşi şi Craiova. Recrutarea jandarmilor se făcea, pentru ofiţeri, din cadrele active ale armatei sau din rezerva, din toate armele, dar în special din cavalerie, precum si dintre licenţiaţii în drept. „Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliția rurală de până acum. Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei și la executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza cailor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă și o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său.” 

Din cadrul legii, rezulta că scopul principal pentru care a fost creată Jandarmeria Rurală a fost acela de a veghea în comunele rurale la menţinerea ordinii si siguranţei publice și executarea și punerea în aplicare a legilor. Jandarmii urmau ca, după o pregătire specială, să îndeplinească atribuţii de agenţi sau ofiţeri de poliție judiciară. Cu toate acestea, la 30 iunie 1899, a fost adoptată o nouă lege a Jandarmeriei, care anula modificările aduse de legea din 1896, revenindu-se practic la prevederile legii din 1 septembrie 1893. Deşi noilor modificări aduse legii jandarmeriei se prevedea ca funcţia de inspector general să fie deţinută de un general de brigadă, totuşi la 1 aprilie 1901 era numit în funcţie maiorul Gheorghe Miricescu, cel care a continuat procesul de reorganizare al Jandarmeriei, și care a înființat la 1 martie 1906, „Casa de Ajutor a Jandarmeriei Rurale” pe lângă Ministerul de Interne.

În ceea ce privește organizarea în perioada interbelică a  legiunii de jandarmi Dâmboviţa, prin decizia ministerială cu numărul 1106 publicată în Monitorul Oficial nr. 166/1930, Legiunea de jandarmi Dâmboviţa era împărţită în 7 secţii şi 34 de posturi de jandarmi. De asemenea, exista un post extra bugetar în comuna Lunguleţu şi un post special cu plată la Societatea Petroliferă Concordia, înfiinţat la 1 iulie 1931. Comanda unei legiuni de jandarmi se compune din 2-3 ofiţeri şi 20-50 trupă, iar cu minimum de 10-12 jandarmi comandantul legiunii asigura nevoile administrative şi de comandă, în timp ce restul jandarmilor, constituiţi într-o grupă de rezervă, aveau ca sarcină să intervină pe teritoriul rural al judeţului, iar în cazuri excepţionale şi pe teritoriul oraşului Târgovişte. 

Datorită noilor condiţii politice, sociale şi economice rezultate în urma crizei din 1929, legiunea de jandarmi Dâmboviţa a cunoscut o extindere a personalului, și drept urmare, a fost înfiinţat postul de jandarmi Țâţa care includea satele Buciumeni, Valea Leurzii şi Țâţa, precum și posturile de la Moţăieni și Cucuteni. Totodată, a fost creat un nou post la Brăneşti care satisfăcea necesităţile locuitorilor din Băile Vulcanei, Glodeni, Maluri, Niculeşti, Zărăfoaia, Vulcana de Sus şi Brăneşti. De asemenea, a fost înființat un post de jandarmi la Şotânga (Goleasca şi Teiş) datorită minelor de cărbuni, zone care erau des frecventate de bandiţi. S-au creat posturi noi de jandarmi la Valea Lungă – Cricov unde terenul este accidentat şi se considera că lumea era foarte rea, iar dealurile din aceste zone puteau ascunde bande de infractori, jandarmii fiind nevoiți să parcurgă sectorul din raza de acțiune cu foarte mari dificultăți. Un caz asemănător a fost cel al comunei Vârfuri, unde dealurile înalte puteau ascunde cuiburi de răufăcători, astfel încât, s-a luat decizia de a se înfiinţa un post de jandarmi la Bărbuleţu. Un alt post de jandarmi a fost înfiinţat la Tătărani, unde producţia mare de ţuică crease o problemă în comportamentul locuitorilor ce deveniseră foarte agresivi. În același timp, separarea satului Butoiul de Jos de Ludeşti a determinat înfiinţarea unui nou post de jandarmi, iar  din cauza acţiunilor cu caracter infracțional ale ţiganilor, s-a înfiinţat un post suplimentar la Scheiul și Dragomireşti.

Concluzionând, așa cum reiese dintr-o evidenţă statistică din februarie 1933, jandarmeria din județul Dâmbovița era foarte activă și capabilă să gestioneze un teritoriu mare cât şi o paletă largă de probleme sociale. În plus, la 1 noiembrie 1933, a fost înființat Subinspectoratul General al Jandarmeriei de Sud cu reşedinţa în Ploieşti, care îşi exercita autoritatea asupra tuturor formaţiunilor jandarmeriei din provinciile de sud ale ţării inclusiv în judeţul Dâmboviţa.

     

CORNEL MĂRCULESCU este doctor în istorie și, desigur, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…