ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Nicolae Grigorescu Aramă (1863-1941), o personalitate marcantă a spiritualității dâmbovițene

Nicolae Grigorescu s-a născut la 3 februarie 1863 în cătunul Udreşti, comuna Colanu, județul Dâmbovița, ca fiu al lui Grigore și Maria, născută Ciupagea, fiind o personalitate proeminentă în peisajul cultural târgoviştean, dar care a fost cunoscut de contemporani ca preotul N. Gr. Aramă. Studiile primare le-a făcut la Şcoala primară nr. 1 de băieţi din Târgovişte (1870-1876), avându-l ca învăţător pe B. B. Secăreanu, căruia avea să-i păstreze mai târziu o frumoasă amintire. În perioada anilor 1876-1880 şi-a continuat studiile la Seminarul Central din Bucureşti, unde este clasificat al 5-lea din 70 de absolvenți, întorcându-se ulterior la Târgovişte, unde a lucrat ca suplinitor şi preot supranumerar la biserica Sfânta Vineri. La revenirea în cetatea de scaun a Țării Românești, pe când avea doar 17 ani, se căsătorește cu Elisabeta (Sevastița) Piloiu de 16 ani, fiind cununați la 19 august 1880 de către tatăl scriitorului Ion Alexandru Brătescu Voinești. Au avut împreună 14 copii, dintre acestia  rămânând în viaţă numai 5, adică 4 fete şi un băiat: Irina, Alexandrina, Victoria, Vasile si Elena, căsătorită cu preotul profesor Ioan Ştefan Popescu – Simuleasa, parohul bisericii Sfântul Niculae Simuleasa. La data de 27 august 1881 a fost hirotonisit ca preot de către P.S.S. Arhiereu Inocenţiu Moise Ploieşteanu, slujind ca preot supranumerar la biserica Geartoglu, iar începând din august 1882, devine ,,preot paroh al Bisericii Sfânta Vineri”  din Târgoviște, unde a păstorit 59 de ani până la sfârşitul vieţii sale (6 august 1941). Aici, de-a lungul timpului a reparat din mijloace proprii biserica, făcându-i un clopot, deoarece în timpul ocupației germane dintre anii 1916-1918, nemții furaseră clopotul și tabla de aramă care învelea biserica și, de asemenea, preotul a scris pisania lăcașului de cult.

 

Îşi schimbă numele în ARAMĂ la 23 septembrie 1890, publicat în Monitorul Oficial, ca urmare a unei porecle purtate la Seminarul Central, poreclă dată de colegii şi profesorii săi pe motiv că era brunet, creol şi fiind bun la lecții, în special la matematică, i se spunea: „eşti tare ca arama, arămiule!”.  Ca institutor, N. Gr. Aramă a funcţionat la şcolile din mahalalele oraşului (Oboru-Vechi, Suseni, Sârbi), unde a predat limba română. Observând necesitățile învățământului târgoviștean și mai ales greutățile întâmpinate în  desfășurarea activităţii didactice, N.G.Aramă împreună cu Augustin Graţian și sprijiniţi de revizorul şcolar Constantin Alessandrescu, a publicat în 1897 la Târgovişte un manual ce cuprindea două părți, denumit sugestiv „Povăţuitor la abecedar”. Ulterior avea să fie apreciat atât pentru activitatea sa didactică, cât și pentru contribuția adusă la dezvoltarea învățământului dâmbovițean și nu numai, de către revizorii şcolari Dimitrie P. Condurăţeanu şi Constantin Alessandrescu.

N.Gr. Aramă a fost mentorul mai multor societăți economice și bănci din țară: director al Băncii Federale „Buciumul Moldovei” din Fălticeni, membru în Comitetul diriguitor al Societății Economice Financiare „Matei Basarab” din Târgoviște, membru al Băncii „Păstorul” din Lucieni, secretar contabil și cenzor al Societăţii Filantropice Dâmboviţa (1900), membru al Societăţii Filantropice din Târgovişte (înfiinţată în 1885), fondator şi preşedinte al Băncii Populare „Grădina” (1906), cenzor al Societăţii Caritatea (înfiinţată în 1888), cenzor al Societății Cooperative „Vulturul”.

 

În 1901, cu ocazia Congresului învăţătorilor care a avut loc la Târgovişte, a publicat un mic ghid al oraşului pe care l-a dăruit tuturor participanţilor. Completat şi îmbunătăţit, ghidul turistic al orașului Târgoviște este publicat în 1911, sub titlul:  Ghid. Târgovişte în trecut şi astăzi. Mici explicaţii documentare şi legendare asupra monumentelor ei, Târgovişte, Tipografia Dâmboviţa, lucrarea conținând 15 pagini în care este prezentat orașul Târgoviște şi monumentele sale: Mitropolia, Bisericile Stelea, Geartoglu, Curtea Domnească, Sfânta Vineri, Mănăstirea Dealu. Ghidul era dedicat „bunilor mei colegi, învăţătoare şi învăţători români care au participat la al VIII-lea Congres”, desfăşurat la Bucureşti în zilele de 20-24 august 1911 şi reveneau în străvechea reşedinţă de scaun.

 

Datorită harului de care a dat dovadă pentru îndeplinirea misiunii lui de preot, Sfânta Mitropolie îl numeşte în semn de recunoştinţă pe N.Gr. Aramă, la 15 iunie 1915 prin Înaltul Decret Regal 1614/1915, în funcția de protoereu al judeţului Dâmboviţa. Din această postură, a urmărit cu atenţie viaţa culturală a oraşului, iar din proprie iniţiativă şi cu sprijinul marelui savant, istoricul Nicolae Iorga al cărui colaborator a fost, demarează o lucrare unică în România: ,,Reconstituirea istoricului tuturor monumentelor istorice ale judeţului Dâmboviţa de pe toate inscripţiile bisericilor, monastirilor, schiturilor, capelelor şi a altor inscripţii cu scrieri vechi”. Concomitent cu această operă istorică, preotul N.Gr. Aramă a lucrat şi a tipărit o hartă în culori a judeţului Dâmboviţa cu toate parohiile şi indicaţiunile familiilor şi sufletelor acestor parohii.

 

După anul 1918, deşi revine în funcţia de revizor şcolar, N. Gr. Aramă, în profundele transformări prin care trecea oraşul Târgovişte, institutorul şi preotul de altădată părea a fi uitat. Cu toate acestea, „rămâne până în ultimii ani ai vieţii (moare la 6 august 1941) plin de vigoare, cu o ţinută impozantă, dominatoare, sigur pe sine, ca unul ce-şi făcuse pe deplin datoria şi care vreme de mai bine de 20 de ani fusese cea mai reprezentativă figură de institutor şi animator spiritual din judeţul Dâmboviţa”. În ziua înmormântării, sicriul cu corpul neînsuflețit este purtat pe braţe de cei mai apropiaţi prieteni, fraţi preoţi şi dus la carul funebru tras de 6 cai îndoliaţi. Iau parte pe lângă rude, un mare sobor de preoţi din judeţ şi de prin Ardeal, personalităţi oficiale ale judeţului, prefectul de atunci, colonelul Florian (nepot), reprezentanţi ai Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, precum şi reprezentanţi ai Casei Centrale a Băncilor Populare. Cortegiul porneşte în sunetul fanfarei militare a Regimentului 22 Infanterie Dâmboviţa ce execută marşul funebru de Chopin, spre Cimitirul Central din Târgoviște.

 

Pentru activitatea sa, Nicolae Gr. Aramă a primit următoarele ordine si medalii:
– Serviciul Credincios, Clasa I – Înalt Decret Regal 7602/9 mai 1902, semnat Regele Carol I
– Răsplata Muncii Pentru Învăţământ, Clasa a II a – Înalt Decret Regal 453 / 11 mai 1902, semnat Regele Carol I;

– Medalia Jubiliară Carol I – Decret Regal 5384/28 decembrie 1905, semnat Regele Carol I;
– Răsplata Muncii Pentru Biserică, Clasa I – Decret Regal 3283/13 august 1905, semnat Regele Carol I;

– Răsplata Muncii Pentru Învăţământ, Clasa I – Decret Regal 6233/8 martie 1926, semnat Regele Ferdinand I;

– Coroana României în grad de Ofiţer – Decret Regal 5799/30 decembrie 1922, semnat regele Ferdinand I.

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media