Despre familia Ciorănescu se poate spune că a reprezentat o adevărată dinastie de cărturari dâmbovițeni ce a contribuit la afirmarea modernității naționale, printr-o importantă contribuție științifică, istorică, literară și civică, asta dacă ne raportăm doar la primele două generații care au lăsat posterității nu mai puțin de șapte personalități culturale de o remarcabilă valoare științifică cu o vastă operă de larg interes umanist.
Întemeietorul dinastiei de cărturari a Ciorăneștilor a fost pedagogul Ion Ciorănescu (1874-1948), fiul lui Ion Gheorghe Ciorănescu și al Mariei, o mocancă din Moeciul Brașovului. Despre tatăl său se cunoaște că, fiind stabilit în Râul Alb, a participat alături de alți paisprezece râureni la războiul de independență din 1877-1878, și că, împreună cu soția sa Maria, a avut zece copii, primul născut fiind Ion (Ionașcu) Ciorănescu la 1 decembrie 1874, adică înainte de a pleca la război.
Primele clase Ion Ciorănescu le absolvă la Vulcana Băi și Râul Alb, după care urmează cursurile Școlii Domnești din Târgoviște, apoi pe cele secundare la Colegiul Sf. Sava din București și Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște, absolvite în 1893. Numit suplinitor ca învățător în Cojasca, susține ulterior examenul de capacitate pentru învățători, fiind primul pe țară cu media 9,91, astfel încât, din 1894 până în 1920 activează ca învățător în comuna Moroieni, județul Dâmbovița, unde, în scurt timp devine foarte apreciat și cunoscut, însuși de către Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice și al Învățământului care îl trimite la specializare la Berlin. Aici, a fost clasificat al doilea pentru școlile de surdo-muți și i s-a oferit un post la Școala Specială din Breslau, dar refuză propunerea și se întoarce la Moroieni, unde și-a adus o contribuție însemnată la construcția localului de școală și a înființării unei biblioteci.
După anul 1920, Ion Ciorănescu este solicitat la București, unde întemeiază o serie de școli pentru surdo-muți, atât pentru fete, cât și pentru băieți, domeniu al cărui conducător îndreptățit va fi pentru foarte mulți ani. Începând din anul 1927 este numit inspector general în cadrul ministerului Învățământului, pentru învățământul special privind pe surdo-muți, orbi, slabi de minte și vicioși, activitate pe care o desfășoară până în anul 1946 când se pensionează. De remarcat că în acest interval, Ion Ciorănescu a alcătuit împreună cu dâmbovițeanul Gheorghe N. Costescu și Gheorghe Stoenescu, prima programă analitică pentru școala primară, care conținea îndrumări metodice pentru fiecare obiect de învățământ, dar și un anteproiect de programă pentru învățământul special destinat surdo-muților.
În cariera sa didactică, dar și de inspector, Ion Ciorănescu a publicat și elaborat o serie de cărți și manuale, dintre care amintim aici: „Abecedar pentru clasa I”, publicat în 1907, primul abecedar în culori din România, apreciat și premiat de Ministerul Instrucțiunii Publice, aprobat și destinat pentru toate școlile din țară; „Abecedarul pentru cei trecuți de vârsta școlii primare”, unde, pe lângă literele de mână se predau și literele de tipar pe aceiași pagină, iar conținutul textelor corespundea preocupărilor adulților; primele Manuale de aritmetică din România, pentru clasele I-IV, apărute în 1913; „Abecedarul pentru școlarii surdo-muți spre a învăța vorbirea, citirea cu grai și scrierea”, apărut în 1932, fiind primul manual de acest tip; în colaborare cu Gheorghe N. Costescu, N. Nicolaescu, Gheorghe Stoicescu, T. Grigorescu și I. Ghiață, a elaborat și coordonat apariția „Cărților de citire pentru clasele a II-a și a VII-a primară”; „Cartea școlarilor adulți, anul II”; „Cărți de aritmetică pentru clasele I-II”; „Cartea de aritmetică, geometrie pentru clasa a VII-a primară”; „Carte de aritmetică, geometrie și contabilitate”; „Geografia României pentru clasa a III-a”; „Geografia continentelor pentru clasa a VI-a”; „Geografia județului Dâmbovița și a județului Mehedinți”; „Manuale diferite pentru clasa a II-a”, „Caiete tematice pentru desen geografic”, „Lecturi școlare”; „România, lecții de geografie, economie politică, economie”; „Manual pentru clasa a VI-a din învățământul agricol, industrial și comercial”. De remarcat este punctul de vedere al lui Ion Ciorănescu privind manualele destinate copiilor: „Ne înșelăm când credem că pe copil îl interesează lucruri și fapte care ne interesează pe noi…pe copil îl interesează altceva decât pe adult…văzând ce voim noi să-i arătăm și văzând tot prin prisma gândirii sale, pornind de la lucruri și fapte cunoscute lui, înțelegerea naturii este asigurată”.
Renumitul pedagog Ion Ciorănescu a desfășurat și o importantă activitate publicistică, scriind pentru paginile revistelor „Albina”, „Lamura”, „Revista învățătorilor și învățătoarelor”, „Tribuna învățătorilor”, „Vremea Noua”; „Vulturul Dâmboviței”, „Graiul Dâmboviței”, iar împreună cu Stere Școiculescu, învățător la Runcu, și cu Gheorghe Bucurică, învățător la Bărbuleț, Târgoviște și Câmpulung-Muscel, a coordonat și condus revista „Cultura poporului”.
După o căsătorie frumoasă de 48 de ani cu învățătoarea Ecaterina Teodorescu din București, împreună cu care a avut 9 copii, ieșit la pensie în 1946, Ion Ciorănescu avea să se stingă din viață la 3 ianuarie 1948.
ION CIORĂNESCU
1874 – 1948
Facebook
WhatsApp
TikTok
