TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Comisari de referință ai Poliției Județului Dâmbovița, în perioada interbelică (1)

Şefii Poliţiei județului Dâmbovița în perioada interbelică au înţeles că un poliţist îngrijit şi bine pregătit poate să facă faţă celor mai grele sarcini şi poate menţine un moral ridicat în rândul populaţiei, crescând încrederea acesteia în instituţia Poliţienească.

Un nume de referinţă din cadrul Poliţiei Dâmboviţene este cel al comisarului Tudorache Tudor Grigore, născut la 26 aprilie 1887 în localitatea Corbii Mari, judeţul Vlaşca. Până să ajungă în judeţul Dâmboviţa, Tudorache Tudor a fost subcomisar clasa a II-a începând cu 1920, în cadrul serviciului de siguranţă Cluj, iar un an mai târziu devenea subcomisar clasa I, la Serviciul de Siguranţă Deva şi gara Simeria. Din 1923 este avansat comisar clasa I, Tudorache Tudor desfăşurându-şi activitatea până în ianuarie 1928, la Serviciul de siguranţă Deva şi gară Simeria, Poliţia Câmpulung şi Poliţia oraşului Brad. Începând din 1928, Tudor Tudorache devine comisar de siguranţă clasa a II-a, fiind numit şeful poliţiei de frontieră Otlaca.

După doi ani petrecuţi în cadrul poliţiei oraşului Piteşti, între 1933-1935, la 11 iunie 1935 a fost numit şeful Poliţiei din Costeşti-Gară în calitate de comisar ajutor. Anterior el fusese acuzat că îl lovise pe şeful de staţie C.F.R. La 4 iunie 1937 comisia Poliţienească a decis că Tudorache Tudor era nevinovat şi că aşa era felul lui de a aplica legea, căci şeful de staţie, în cârdăşie cu alţi nelegiuiţi, furau din vagoanele de marfă, astfel încât, Tudor Tudorache a fost avansat în grad pentru merite şi loialitate faţă de lege. Ulterior, a fost transferat la Titu-Gară în locul comisarului ajutor I. Georgescu, care dovedise incompetenţă repetată la locul de muncă. Activitatea comisarului Tudor Tudorache la Poliţia din Titu-Gară a fost una remarcabilă, cu implicaţii imediate în rândul infractorilor: furturile din buzunare au scăzut semnificativ, iar siguranţa mărfurilor a sporit, la fel şi cea a călătorilor.

Tudorache Tudor era genul de poliţist curios din fire şi loial legii, care nu a suportat niciodată minciuna şi hoţia, fiind cunoscut drept unul dintre cei mai agresivi şefi de Poliţie dâmboviţeni. Superiorii săi cunoşteau agresivitatea acestuia dar ştiau că este de multe ori justificată. Comisarul Tudorache Tudor avea un stil aparte de a interoga suspecţii, folosea violenţa verbală şi fizică impunându-se în cele din urmă. În comparaţie cu sub-comisarul Safta Constantin, care era mai diplomat, mai optimist şi mai deschis, comisarul Tudorache Tudor era foarte concentrat asupra infractorilor mici pe care nu îi suporta deloc. La 14 decembrie 1938 a fost pensionat pe caz de boală.

Un important nume de referinţă din cadrul Poliţiei dâmboviţene în perioada interbelică, a fost indiscutabil comisarul Safta Constantin Nicolae, născut la 8 februarie 1887 în localitatea Văcăreşti. Iniţial, acesta a lucrat ca jandarm rural în judeţul Teleorman, până la 1 februarie 1919, după care, la 8 iulie 1919, acesta a fost numit comisar clasa a III-a la Poliţia din Cetatea Albă. Pentru neglijenţă în serviciu, Safta Constantin a fost taxat la 29 noiembrie 1919, cu pierderea salariului pe 10 zile, fiind transferat ulterior la Poliţia capitalei unde a activat între anii 1924-1925. La 1 aprilie 1926 a fost numit sub-comisar clasa a II-a, iar la 20 februarie 1929, Safta Constantin este avansat sub-comisar clasa I. Prin decizia ministerială cu numărul 15809, din 11 martie 1929, Safta a fost trimis la Titu-Gară pentru a rezolva problema hoţilor din buzunare. Începând din 1926, sub-comisarul Safta Constantin a activat în cadrul Poliţiei judiciare Târgovişte, unde a lucrat cu mici întreruperi până în anul 1938. Trimiterea acestuia la postul de Poliţie Titu-Gară, s-a datorat calităţilor sale de a descoperi delincvenţii. La 31 august 1931 a fost acuzat pe nedrept de arestare ilegală a persoanei Elisabeta Ungureanu din Târgovişte. La 4 februarie 1933, a fost numit şeful Poliţiei de Siguranţă Generală din cadrul Poliţiei oraşului Târgovişte, iar la 10 iulie 1933 i s-a acordat dreptul de a instrumenta activitatea Societăţii de Radiotelefonie Dâmboviţa. Activitatea sa a fost energică, fiind ulterior avansat în grad şi mutat ca şef de Poliţie la Hârşova.