În tăcere am scăpat de neiubire, în netăcere trăiesc adevărata iubire În gama sol major, gândindu-mă la filozofia simplității, mi-am ascultat instinctul și libertatea sufletului, așa am fost condus spre netăcerea muzicii stelare, pretutindeni am fost însoțit de bagheta ancestrală a Dirijorului Divin spre chipul aproapelui feminin. În bagajul scorpionului rebel am adunat principiile și valorile vieții pe care o prețuiesc, Credința în Dumnezeu, iubirea pentru semeni și pentru cuvânt. În liniștea tăcerii mi-am îmbarcat emoția spre un port cu numele tău, clipă de maturitate, foc profund pentru iubirea-munte, pentru șoaptele în doi.
Cum trăim emoțiile? Cu suflet și trup, cu puritatea din rouă, cu bucuria de a fi un întreg.
În semnul din ceruri am simțit că-i frumos destinul parcurs alături de femeia visului, excepțională ființă din seva timpului nelăsat să treacă fără rost. Martor îmi este decorul grizonant, iubirea este ziua mea, e un loc din calendarul cu parfum de femeie.
Unde ești eternă fecunditate? În brațele destinului care mă pictează într-un colț din univers.
Surâd și respir silabele iubirii, sunt logodite-n șoapte cu lumina și dragostea sensului din iarna amurgului îndrăgostit de mireasa iernii. Joc șah cu mine, în sinea mea sunt „nebunul” care-și dorește regina, regina nopții, floarea care-mi prelungește viața printr-o imperială afecțiune.
Cum să-i mai mulțumesc, spune tu puritate, spune culoare! Rămâi la fel, poet rebel, fii mereu plin de candoare.
În înserare, la poarta realității, a sosit mesagerul generozității cu chip de femeie, o lacrimă a alunecat pe obrazul sărutat de timp, o imagine care nu poate fi descrisă în cuvinte. M-am simțit un bărbat norocos și binecuvântat de Divinitate, am savurat gestul unui suflet, dăruirea unei femei căreia îi pasă de un rebel și, totul a însemnat un moment existențial, un reper.
De unde ai apărut, unde ai fost ascunsă perlă din marea de cleștar? În vreme, pentru vreme, într-o scoică din valul-val, pentru Val.
Pe marginea serii se proiectează imaginea pasiunii, trupurile îmbrățișează privirea ochilor ce luminează sufletele, nimic nu stă în calea focului care arde în vatra senzualității. De aproape se aude bătaia unei inimi, de departe se aude ecoul ei, de ani buni se derulează cel mai frumos spectacol al vieții, iubirea dintr-o cameră albă. În foșnet de liniște, Dirijorul Celest, adaugă o altă filă în Jurnalul Destinului, e o parte din sufletul meu, un bilet câștigător la loteria vizelor pentru libertate, Libertatea de a fi Eu.
Ce aș putea să-mi doresc mai mult de la Imperiul Cuvântului?
În șezlongul anotimpului alb dezleg misterul înțelepciunii, aflu enigma frumoasei femei din tabloul cu rama din alabastru. Trăiesc într-o lume aparte, o lume a iubirii pentru femeia cu ochii de vis, împreună definim arta dragostei și înțelegem verbul a trăi.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
