Am sărutat mâna unui vis și El s-a transformat în realitate. E atât de frumos afară! Undeva la munte scorpionul rebel! Opresc motorul mașinii lângă o terasă splendidă, acolo primăvara a îmbrăcat rochia verde cu trenă din flori multicolore. Arbuștii înverziți, care mai de care mai primitori, plantați cu o precizie matematică, înconjurați de lalele și narcise în cele mai diverse nuanțe și culori, strălucesc în razele de soare și dau binețe oaspeților care poposesc pentru a savura priveliștea orchestrată de ciripitul păsărelelor. Ocup o masă mai retrasă, să pot să-mi privesc cu nesaț floarea din ochiul de lumină al timpului. Veselă și pusă pe soții îmi atinge mâna, șoptindu-mi cu vocea ei de cristal.
Poezia mea, observi magnolia de lângă conacul de peste stradă? Da, iubita mea, coroana ei falnică e încărcată cu flori albe, abia se văd frânturi din ramuri! Voi scrie o poezie pentru tine!
Te asemeni mult cu magnolia, ești falnică, bogăția florilor aș compara-o cu sufletul tău extrem de sensibil, de o încărcătură emoțională care transcende spre divin. Tulpina dreaptă este cuvântul tău, niciodată însoțit de virgulă. Frunzele, frunzele îngerul meu dau hrană magnoliei, așa cum tu hrănești sufletul meu. Ești ramura verde din palma cerului, creanga împreunată în cupola de argint a viețuirii violet. Vocea ospătarului, ce e drept, politicoasă, stopează visul și lasă realitatea să-și urmeze cursul.
Ce comandă, Domniile Voastre? O cafea și apă, de nenumărate ori am tot poposit aici pentru binecuvântarea naturii, parcă aici cafeaua are gust de viață! Ochii albaștri ai ospătarului privesc discret cele două inele de argint, sunt atât de apropiate! Ele spun o poveste, atât de reală, unică în felul ei prin puritatea celor două tulpini gemene, El și Ea, torente de lumină și foc, lacrimă și geamăt, pe umărul clipei efemere. Se face liniște, visul se trezește la realitate. Unde a plecat visul? În intimitatea emoției, într-un superb autograf!
Se cerne o lacrimă prin sita genelor, a sosit clipa când am sărutat mâna de bun rămas unei alte pagini din libertatea sinelui. Parfumul trupurilor s-a imprimat în coperta destinului, este o magie în coregrafia senzualității gândului hoinar. E ora adunării, scăderea s-a terminat demult, acum sunt pe plus lângă femeia dorului pentru drumul dinspre dus.
Ce am de făcut în timpul nepierdut? Cu forța minții și puterea iubirii am preschimbat ideea cu un ideal, așa am ajuns să fiu fericit într-o lume în care m-am regăsit cuvânt între necuvinte.
Cu smerenie trăiesc Sărbătorile Pascale în credință, într-un Paște binecuvântat, într-o rugă sunt fericit și împăcat cu mine, cu Eul sofisticat din Eu. În lăuntrul timpului trăit, nu șoptit, m-am aflat în grija divină, am renăscut într-o pagină din Cartea Vieții. De atunci scriu, mă regăsesc în cuvânt, sunt o slovă dintr-un cânt, dintr-un concert al orchestrei magice din Cerul Sfânt. Se face lumină și un bun venit se așază pe fruntea credinței, totul este divin, lumânarea aprinsă cu flacăra sfântă mă conduce spre camera știută de Eul boem. O Sfântă Rugă s-a scris pe o altă filă dintr-o Carte știută doar de Divinitate, este Cartea Destinului, divină Carte.
Slavă Ție, Creator, Sfântă Divinitate!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
