În dimineți despletite împletesc speranța cu destinul scris de Bunul Dumnezeu. E vremea magnoliei, o pictez în cuvinte, în nuanțe o scriu pe o pagină dintr-un album al primăverii albastre. Misterioasă-i metafora, rebelă-i culoarea verde! Pe șevaletul anotimpului-floare așez pânza sufletului fragil, o fixez cu fața spre raza de soare, este o superbă sărbătoare.
Privește, ce-ți spune ochiul timpului? E vremea iubirii ce rămâne scrisă într-o partitură a anotimpurilor.
Deschei nasturele de la tunica primăverii, vântul mângâie așteptarea revederii cu roua florilor. E așa de gingașă petala iubirii sfinte! Privirea se fixează pe culoare, totul devine o magie, nici nu știi ce să privești mai întâi, clipa-i fugară. Mă opresc și chem răsăritul, fac un pas și mă apropii de El, de timpul fugar, de neoprit nici prin ruga de la altar.
Doamne, unde sunt pe Cadranul Stelar? Mulțumesc pentru o nouă filă din calendar!
Oftez. Un oftat repetat, o lecție a dorului apropiat. Zis și făcut, voi pleca la plimbare la stânca mea, la muntele cel mare. Îmi voi încărca rucsacul cu puiul de pernă, așa voi putea uita oftatul cel mare. Voi urca ușor pe scara din stejar, voi merge spre camera albă, acolo voi aștepta metafora, o voi scrie într-un alt și alt capitol din romanul dragostei trăite.
Oare visez sau e real, cine știe? Eu cred în vise, răspunse un cititor loial.
Aprind veioza de pe noptiera stângă, lumina cade pe obrazul iubitei mele, o sărut și-n clipa aceea izbucnește incendiul de argint pe trupurile noastre.
Ce se vede dincolo de Noi? Iubirea în forma Ei, pură, simplă, însăși idealul unei idei, ideea de a iubi sufletul, mintea și trupul unei femei.
Iubesc o femeie inteligentă, idealul meu este Ea, superb chip în zodia puternică a primăverii, impecabil caracter are Ea, floarea de colț, dragostea mea!
Cum să nu o iubesc, spune tu, Lacrimă din Cer?
Rememorez, secvență cu secvență, desenul trupurilor, un drum ce șerpuiește prin inima muntelui, o linie melodică care se armonizează cu sufletele sensibile, un spectacol al dragostei, spectacol aplaudat la scenă deschisă de inimile pereche. Pe puiul de pernă se relaxează Ea, fecunditatea eternă, pură și unică, o comoară din existența mea. Eul trăiește bucuria din lumea sa, întrebându-se neîncetat, oare sunt „plecat”?
Unde sunt, hai spune-mi, superbă femeie, trăirea mea adevărată? Ești aici în brațele mele, sunt fericită pentru tot, scorpion răsfățat!
Nu există cuvinte, pur și simplu trăirea este de poveste, o poveste care se scrie pe un pergament al sufletului ce se bucură, Eul nu trăiește în zadar. Deschid ochii în ochii Ei și, parcă la un semnal, trupurile se desprind pentru a se apropia și mai mult într-o îmbrățișare, o îmbrățișare care nu se poate defini prin dulce grai. Trăirea trece dincolo de lumea terestră, sunt undeva într-unicul Cer, în Palma Cerului care mă ocrotește. Ea și Eu, două suflete neîmpăcate cu sine, până mai ieri, azi își trăiesc cel mai frumos capitol din Cartea Vieții. În clipa venită să mă salute, zâmbesc! E zâmbetul meu, neuitat pe o copertă, pentru un salut neprecizat.
Bună dimineața, Viață, bun venit scorpion precizat!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
