TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Vali NIȚU – Libertatea de a fi Eu

   Eu sunt Eul din refugiul cuvântului, m-a oprit timpul trăirii, vrea să-l scriu în eseul stărilor de veghe. În eseul dinspre mâine cuvintele se descătușează, amprenta iubirii e în superbul timp din răstimpul destinului. Tu ești acolo, acolo într-un vis, ești darul de la Dumnezeu, nepereche femeie, nepereche vis. Nerăbdarea scorpionului te cheamă pe umbletul clipei flămânde de dragoste, te cheamă dinspre suflet spre trup, dinspre cerneală spre penița iubirii. Culorile sunt descătușate de teama înserării și pictează iubirea într-o pânză de suflet, divin polen pentru iubirea unor înțelesuri. Sensul de măsurare al timpului trăirii nu poate fi schimbat, mersul său nu poate fi oprit, lungimea și rezistența aței de pe mosorul vieții nu pot fi știute, așa că ne rămâne bucuria clipei.

   Nu-i așa, floare de Mai?

   Lacrima vieții se ascunde sub verdele viu al sânilor descoperiți de lumina ochilor scorpionului pasional, sedusa privire se oprește pe colierul senzualității, bijuterie purtată cu grație de femeia visului, o prezență magică la hora florilor. O sorb din priviri, mintea se înfierbântă, dorința trupului se joacă cu sufletul, e o extraordinară partidă de șah, o fotografie oglindită în focul care arde pe tăpșanul vieții trăite. Pe ecranul ne singurătății se vede provocarea feminității, sânii catifelați se răsfață sub sărutul sensibilității născute pe un pat din flori.

   De ce mă provoci, floare de colț? Pentru că îți place, scorpionul meu „hoinar”!

   Am trăit o filosofie de weekend, un remember cu iubita mea, o altă secvență din filmul pasiunii arzând pe vatra celei mai înalte culmi de pe stânca sculptată cu dalta minții.

   Ce am făcut în weekend? Am pictat pe un perete din camera albă chipul muzei, o superbă imagine a luminii de pe chipul fiecărui cuvânt din spectaculozitatea iubirii. Ochii sunt ațintiți pe buzele senzuale, nici sânii nu trec neobservați, tabloul este magic, puterea seducției este amplificată de coapsele flămânde. Forța minții depășește granițele imaginației, totul devine o pagină de foc din capitolul seducției, foșnetul de liniște se transformă într-un tunet al inimilor profunde. Scrie-mi numele pe coperta cărții, suflet boem! Îl voi rescrie cu litere aldine, enigmă dintr-un magic Colț de Cer. În vremea cuvântului mi-am descoperit dragostea, are corpul rubensian, mintea ascuțită, are umor, e bucuria mea, mai presus de amor. Trupurile se cunosc de ani buni, sufletele de o viață, iubirea e virtute, dragostea trupească nu este un țel, e „prăjitura” de după masă. Cum am ajuns aici, aici la „masa” bogată? Cu suflet curat, înainte de masă!

   Se rostogolesc clipele, vin altele în roua dimineții, Eu le zâmbesc și-i mulțumesc Divinității pentru diminețile senine din anii maturității. Îți sărut petalele fecunde, floare a vieții din infinitele secunde! Deschid fereastra dinspre Grădina Dorinței să poată intra lumina, raza de soare, mângâierea Ei, apropiata sărbătoare. Dorul se strigă pe sine, e mare, nimic nu poate potoli setea râului care izvorăște din muntele care-și hrănește stânca pe care trăiește regina, floarea de colț, inegalabilă minune, divină floare.

   Ce pot face să trăiesc acolo, acolo sus lângă splendida minune scrisă într-o carte nemuritoare? Să visez și să mă bucur de clipele prezente și viitoare.

   Se face noapte, întind mâna și lumina divină mă ajută să prind mâna femeii care-mi luminează viața. Pas cu pas, pas lângă pas parcurgem împreună drumul rămas până la popas. Surâd, iubesc și tac, tac gândurile mele…

 

Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…