Te-am divinizat înainte de a te ști, tulburătoare metaforă din verbul a iubi. În pletele cerului ne-am împletit iubirea, dragostea ne-a condus spre logodna dintre prezent și viitor, trăindu-ne tihna din suflet, trup și minte.
Oare cum pot să-mi scriu dorințele sfinte?
Simplu. Sunt Eul din Eu, fiul norocului sfânt, iubit de metaforă, Ea mi-a dat ce n-am avut, iubirea din libertate, întregul dorurilor încrustate în suflet, El de Acolo de Sus mi-a dăruit iubirea cuvântului și fericirea fără de care nu aș putea să fiu Eu, Eu sunt aici, El este mai presus.
Unde sunt în partitura dragostei? Între arcuș și vioară, într-o spirală a iubirii sortite, într-o picătură de cerneală.
În călcâiul de lumină al destinului, Dumnezeu știe ce este scris în Cartea Sfântă, Eu, pe șaua unui timp, parcurg trăirea spre desenul buzelor dintr-un tablou al senzualității. Mă cheamă verbul din înserare, îi răspund în viitorul dintr-o îmbrățișare, pasiunea mistuie imperiul trupurilor la o întrebare esențială a vieții.
Cum sărbătorim ziua de naștere a dragostei? Iubind perla minții, într-o singură respirație.
Iubita mea, într-un anotimp recunoscător te străbat pe îndelete, îți admir sinceritatea, ești o binecuvântare, jarul din trupuri arde buzele cu dorințe fierbinți, pe frunți, pe sânii albi în neopritul timp. În amfiteatrul vieții atingerea mătăsoasă a degetelor se rătăcește pe coapsele avide, ridic perdeaua din camera albă și privesc grădina sufletelor pereche. Scumpă floare de colț, te admir, mi-ai devenit atentă privire, m-ai dăruit pe mine sinelui, am renăscut și m-am dăruit mie.
Spune-mi tu, femeie îmbrăcată în ie, cum să nu te iubesc, dimineața devreme, seara târziu, aici la Chindie?
Lângă tine, mâinile descătușate de nimicuri mângâie fericirea prin metaforele din coapsele serii, tu ești fructul iubirii scris în nenumărate file din „Libertatea de a fi Eu”, Eu rămân bărbatul cu brațele pline de vise. Într-o caligrafie a inimii îmi râde un gând în metafore nepereche, te aștept să-mi mângâi fruntea dinspre tâmplă, privire sfântă dinspre coapsa albă a unui țărm sărutat de un val, ne poruncă.
Când ai dansat ultima oară un Val?
Tresar. Apa rece îmi curge în palme, mireasa visului surâde în șuvoiul de lumină, Eu sunt fericit în primăvara sufletească din terasa casei de pe deal. Scriu, destinul nu-i o joacă, e rescris Acolo Sus, așa că, bucură-te de viață și deschide viitorului, dinspre Chindie, o fereastră.
Știi ceva, Doamne? Îți dau Slavă pentru iertare!
E magic spectacolul metaforei, aplaud frenetic necuprinsul dragostei de la nunta florilor, îmi ridic pleoapele și le anin de un gând, am emoții, iubesc verbul vieții, visul vremii șoptite la urechea nopții. Zâmbetul meu filozofează cu sine, despre noi, despre lumină, despre taina dezlegată a dragostei în libertatea de a fi alegerea iubirii.
Ce poate fi mai frumos în rostul unui timp? Verbul dragostei din curcubeul iubirii.
Dintr-o călimară cu albastru sfânt am rescris libertatea de a fi eseul tău, picuri din ploaia unui vis, legământ, logodnă între suflete, mai presus de cuvânt. Pe marginea nesomnului de atâta dor m-am oprit pe umărul dragostei, acolo am găsit refugiu cu chip de femeie. Însoțit de verbul a ști, scriu o elegie, o elegie a trupurilor dinspre oceanul de dorință al valului spre țărmul flămând. Atent la caligrafia ochilor străbat desenul sânilor, vorbire fără sunet spre rostul ales în clipa vremurilor.
Spre unde mă îndrept? Într-un mers lumesc, spre rugă, Doamne!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
