Perlă a Coroanei, ai sosit în grădina primăverii mele într-o floare de Mai, într-o perlă cu chip de femeie!Trăim o lecție de dragoste, fiecare Eu cu Eul celălalt, pictăm în iarba verde a primăverii, împreună desăvârșim tabloul iubirii senzuale. A căzut cortina peste spectacolul unei picături de rouă din ultima zi a unui martie impar, o cifră repetabilă din calendarul ortografiei unui suflet de scorpion. Aplauzele străbat liniștea literelor din caligrafia fericirii pentru frumusețea femeii născută să iubească. Este atât de frumoasă în inteligența ei, în ținuta-i elegantă de la Balul Destinului scris pe un colț de viață.
Se aud ovațiile sufletelor pereche? Ecoul lor reverberează în pasionala poveste.
În grădina cu primăveri inconfundabile prin emoția trăirii, cu doruri și melancolii, cu regrete cernite, m-am așezat pe o bancă din parcul în care nu am pășit vreodată până în acea zi din luna martie. Parcul era atât de aproape de mine, atât de curat și verde, și totuși, atât de departe! Dialogam cu mine, ca și când eram 2 suflete, primul acorda cuvântul cu gândul, celălalt, confuz, căuta calea spre suflet.
De ce acum? De ce nu mai demult? Unde am fost plecat, în timp ce căutăm femeia din oglinda dorințelor mele?
Fruntea era crispată, degetele șovăiau să apese clapele pianului din salonul luminat de razele soarelui, atingeri magice invadau spațiul în care se dansa un Menuet și, ca într-un vis, încercau să-mi transmită un mesaj. Deodată, vântul a mișcat ușor perdeaua fină dintr-o mătase adusă de peste timp. O femeie frumoasă, cu părul lung și bogat a pășit, cu sfială, în lumea mea, în universul scriitorului boem. Purta o ie albă de borangic, pantofii din piele fină se asortau perfect cu ținuta impecabilă. Ușor rezervată, mi-a întins mâna albă și catifelată, și mi-a șoptit:
Hai, vino cu mine, stea așteptată să-mi luminezi calea în „noaptea” zilelor gri, te-am visat cu ochii deschiși, te-am chemat în ropotul ploii, te-am căutat în patul rece, te-am găsit în diminețile nedormite.
Privirea mi-a rămas ațintită spre buzele cărnoase, adevărate „bijuterii” de un roșu trandafiriu, dorința de a-i atinge trupul, depășea raționalul. Am așternut, din muguri de pasiune, covorul spre desăvârșire în erotismul absolut. Astăzi, notez impare primăveri în cartea de onoare a iubirii. Puritatea, dăruirea, iubirea fără egal, a bătut cu eleganță la ușa mea, iar Eu, Eu poetul rebel, scriitorul boem, nu am mai lăsat-o să plece. Numai cerul va ști câte primăveri vom dansa împreună, cât vom fi acolo în salonul rezervat pentru noi 2, Eu și Ea, un singur gând, o poveste trăită cu pasiune, în grădina dintre două respirații.
Reverență, iubita mea, Perlă a Coroanei din taină! Tu ești metafora, misterioasa femeie din inegalabila poveste a romanului „Libertatea de a fi Eu”.
Cu penița cuvântului rescriu dragostea pentru frumos, pentru un timp al iubirii magice, pentru femeia care-mi dăruiește zâmbet și culoare, sete și dor, neuitare. La ceas aniversar privesc fotografiile fiecărei sărbători, o lacrimă se prelinge pe ramura din copacul vieții, este acolo unde-i ridul sărutat cu buzele uscate de setea unui nemăsurat dor. Pentru sărbătoarea care va veni, Rugă spre Înalt, Sfântă Divinitate!
Slavă Ție, Rânduitor în Tot și-n Toate!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
