TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Vali NIȚU -Libertatea de a fi Eu

E atâta dor în ochii de dincolo de fereastră, de dincoace de Ea e o(dorul) în Eul din pre(față)

Scriu o nouă filă din filosofia minții ne(plecate) la odihnă în caligrafia iubirii, în esență rostul trecerii prin fanta de lumină a destinului din cartea sa, o pildă a rămânerii în urma sinelui prin sine. În coregrafia existenței se întrepătrund clipele de izbândă, se concentrează într-o secvență a ceea ce suntem, particulă și sămânță fecundă într-un rod, mugur, secundă cu minut, oră cu zi, izbândă.

   Eu cine sunt în Universul dragostei? Rodul iubirii, fruct al Luminii… Formez triunghiul palmelor și-l îndrept spre Înalt, mulțumesc Divinității pentru sănătatea sufletului, a trupului și a minții. Liniștea îmi cuprinde cuvintele într-un dans al sentimentelor de iubire, dragostea pentru o gingașă ființă cu nume de floare, cu autograf din culoare.

   Unde să te păstrez, tablou cu ramă din soare? În seiful minții tale, scorpion demn de fiecare îmbrățișare! Lumina Cerului îmi arată Calea Dreaptă, în vârful picioarelor pătrund în camera de oaspeți a iubitei mele, totul este imaculat. Pe peretele cuvântului, dinspre miazăzi, ceasul seduce liniștea îmbrățișării pasionale. Trupurile se contopesc în cel mai năvalnic fluviu de munte, brațele se împletesc într-o ramură de măslin, într-o superbă regie a sufletelor gemene. Cu ochii minții privesc curgerea sărutului pe sânii visului de pe muntele dorinței, stânca destinului este sculptată cu dalta cuvântului, metaforă încrustată pe sufletul scorpionului enigmatic și boem. Senzualitatea e imensitate, necuprindere în vocabularul terestru, expresie a superlativului, imaginație depășită de mintea umană.

   Cum să definesc ceva ce nu poate fi definit? Habar n-am, sunt pur și simplu depășit de moment, de, pot spune, fenomen. Mintea zburdă, trupul la fel, sufletul poetului e adevărat mister, femeia iubită e secretul lui, taină sfântă dintr-o particulă a unicului Colț de Cer. Deschid ochii, idealul e în brațele tăcerii, tăcerea e argintie precum inelul de logodnă. Respir adânc, nu, nu oftez, sunt fericit în brațele timpului dăruit de Bunul Dumnezeu, un timp al dragostei din mine, pentru tine cuvânt, lumină, Creator, Eul singurului Eu.

   De unde vin, spre unde merg? Vin din Cerul Luminii, din sămânța fecundității divine, merg acolo unde-mi este scris, acolo și atunci. Opresc la Poarta în formă de roată, spițele ei definesc zilele sărbătorilor, cercul este suprema definiție a iubirii din mâinile prinse într-o horă a bucuriei terestre. În curtea dragostei rescriu trăirea fiecărei ceremonii din gala de excelență a fericirii. Am pătruns în desenul minții prin culoare, am intrat în esență prin cuvânt, iubesc și mă exprim prin metafora simțirii, trăiesc iubirea lângă chipul celest al unui vis devenit sens și implicare. În necuprinsul cuprins în stare m-am găsit în consensul dragostei dintr-o cale, Calea Cunoașterii egale, egalitate a gândului cu sufletul, a cuvântului cu metafora, a femeii cu bărbatul, a unui val cu Val, V cu viață, A cu apă, L cu libertate.

   Unde sunt Eu și Ea, ce poate însemna, spune-mi semn de întrebare? Libertate, iubire, verb, imensitate, armonie, senin pe cerul dintre viață și…

Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…