Existența femeii din verbul a iubi, de a dărui bucurii, este sensul Ei de a fi. Mulțumiri, mii…! E timpul dorului din primăvara care-și adună forțele într-un buchet al fericirii trainice. Fiecare floare are o altă culoare, fiecare culoare are un alt înțeles, fiecare dor are altă intensitate, fiecare intensitate are lumina ei. Tu ești lumina mea, Floare de Mai, farul care mă ghidează în viața nedormită din noaptea nesomnului. La vremea dintre zi și noapte aud vocea iubirii la telefonul inimii.
Bună seara, stea din cununa celestă a trăirii mele în absolutul dăruit, ești brațul neobosit care s-a născut să iubească jumătatea plină din întregul rămas! Bună seara, floare din cer, din ape, din câmpia verde a primăverii, tu ești o permanentă renaștere a dorinței, acerbă pasiune în labirintul dragostei!
Privesc bolta senină. La meteo s-a anunțat vreme frumoasă. Gândul se joacă cu mine, nu-mi dă pace. Îmi iau cheia de la mașină, din bolul așezat pe etajeră, pornesc motorul mașinii, ascult melodia „I Want to Break Free” și semnalizez stânga, acolo este inima mea. E liniște pe șevaletul anotimpului care-mi dăruiește dragoste, iubita timpului meu se răsfață în brațele cuvântului și respiră silabele buzelor roșii. În palma cerului a ațipit visul îndrăgostit de nuanța așteptării. Tresare la o chemare a femeii cu ochii plini de lacrimi de bucurie. Depărtarea s-a transformat în apropiere, sărutul revederii a devenit sete, hainele ceremoniei stau de veghe pe covorul spectacolului.
Unde ești regizor al sărbătorii de la chindie? Pe Scara Vieții să-ți fac o fotografie, scriitor rebel de la Curtea Domnească, locul te știe, lumea te cunoaște, tu ești o sofisticată și misterioasă elegie.
Pe banca târziului se odihnește o idee, e venită din timpul sedus de așteptare. Idealul fericirii e plin de speranță, se răsfață în tihnă, are tihnă, are chef să-și trăiască timpul visării, să rescrie opera destinului, o necunoscută nescrisă de soartă. Curios din fire deschid caietul notelor de lectură și înțeleg dragostea celestă a universului, grija cu care mă ocrotește Bunul Dumnezeu. Investigațiile medicale îmi bucură sufletul, sunt fericit pentru că pot avea grijă de iubirea dăruită de Rânduitor, de îngerul păzitor pentru a putea trăi cu pasiune propria-mi libertate.
Spune-mi, cum să-ți mulțumesc, Sfântă Divinitate? Să fii cuvânt care se ține de cuvânt, așa cum ai fost în viața asta, cuvântul din eseu!
Cu gândul plecat în lumea lui am ajuns în camera noastră, în „cuibul de nebunii” al romanului care se scrie cu cerneala inimii. Nici cea mai bogată imaginație nu poate înțelege, nu ar putea interpreta melodia sufletelor, nu ar ști dansa valsul trupurilor, nu ar putea face dragoste așa cum se întâmplă în curgerea fluviului din muntele împlinirii. Desenul ochilor, dansul degetelor care mângâie trupurile, lumina discretă a lumânărilor albe, toate șoaptele, toată tăcerea, absolut totul face să vibreze noaptea celor mai spectaculoase vise. Vise și visuri, iubire și sens, totul este spectacol, o clipă cât o viață, o viața cât o poveste, Eu și Eul, frumusețile cuvântului, elegia și eseul. În cuprins femeia, în esență dragostea pentru frumos, iubirea pentru femeia care știe să fie un rost, o poezie a timpului ne anost.
Unde este Ea? Acolo unde sunt Eu, pe același pui de pernă, în același eseu.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
