În pictura destinului nuanțe și culori, în rama tabloului idei și idealuri Se apropie o nouă sărbătoare, Ea vine în galopul de sănătate al minții, e precum o simfonie a primăverii dintr-o emoție profundă. E atâta tandrețe pe aripi de gând, parcă-i mirosul florilor din grădina casei de pe deal!
De unde vii, spre unde mergi, verb a iubi, trăire a trăi? Din brațele unei bucurii, în versurile unei poezii.
În costumul de gală al inimii, cu papion din Cerul Dragostei, voi îmbrățișa trupul dansului din spectacolul pasiunii. O feerie în privirile de foc, totu-i fără cuvinte, e o lume a fanteziei, ceva ce nu poate fi definit decât într-o strălucitoare elegie. Șoapte și echilibru în barca destinului, fiecare gând se oprește la locul lui, locul îi este rezervat într-un paragraf din capitolul destinat unui sensibil poet.
Oare mă voi schimba vreodată?
Retorică întrebare, schimbarea depinde de Eul din apropiere, Eu din Colțul de Cer dintr-o îndepărtare. Savurez clipa venită într-o așteptare, e undeva la munte, acolo e locul ei, locul meu este unde este Ea, floarea de colț, dragostea mea imperială. Pe pervazul timpului se scurge o lacrimă, este pură și adevărată, pleacă să se plimbe într-o zi rămasă în cuvinte, în fapte, într-o clipă fugară.
Cine suntem noi?
Două particule dintr-un univers boem, Eu și lacrima, călători printr-o gară, cuvânt printr-o elegie, metaforă într-un eseu, o strofă din viața de azi, dinspre seară spre rugă, Ruga spre Dumnezeu. E tăcere în lumea culorilor, zâmbesc nuanțelor, le transmit starea mea, una de bine, sunt fericit în lumea cuvântului, sunt Eul care se regăsește în scris, cu nume și prenume, în ceea ce sunt, și sunt parte din iubire. Dinspre suflet spre trup pleacă dorința, pasiunea de a dărui iubire femeii, o splendidă comoară, un întreg al întregului, o perfectă armonie a minții. Fără Ea nu aș fi Eu, îmbrățișarea ei dăruiește energie, forța de a învinge, de a fi cel mai bun în competiția cu sine.
Mulțumesc, inegalabilă simfonie!
Femeie, tu ești cel mai frumos cântec din univers! Suntem pretutindeni, suntem împreună, pe acorduri celeste savurăm dragostea, e o dezlănțuire a trupurilor acompaniate de suflet, dirijor fiind creierul muntelui din firile rebele. Din priviri se aprinde focul ce mistuie dorința, totul este un incendiu de argint în lumea de poveste, o lume cu a fost și este, o lume a trăirii pe stânca unei creste din muntele iubirii. Trupurile se contopesc într-un unic desen, lumină și culoare pe scena armoniei, e dans, este balet pe albul patului din imaginea unui sens, sensul existenței umane. Din când în când surâsul se zărește pe chipurile fericite, nimic nu poate înlocui iubirea. Ea ți se arată dacă o meriți, Ea se dăruiește din suflet, Ea nu ți se dă precum un cadou, așa pur și simplu.
Oare greșesc? Spune-mi tu, cititor îndrăgit!
Când iubirea este împărtășită de întregul de lângă tine, totul este un cântec, un șlagăr din partitura vieții. Viața este o poezie dacă știi să-i scrii versurile, poate fi un cântec dacă știi să-i fredonezi melodia sau, cel puțin, refrenul. Astăzi este ziua iubirii, mâine va fi ca azi, Eu sunt atât de mâine, Eu sunt, de fapt, azi. Voi îmbrățișa Eul, voi săruta lacrima revederii, înalț rugă spre Divinitate să mă ajute să fiu în viitor, spre acolo mă îndrept sub paza Sfântului Creator.
Mulțumesc, Doamne, Slavă Ție! Slavă, Sfânt Rânduitor!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
