Eu sunt ceea ce iubesc! În dimineața nesomnului zâmbesc pentru cea mai frumoasă ființă a Universului, femeia-mamă, femeia-iubită, zâmbesc cu frumusețea ei nemuritoare, indiferent dacă plouă, dacă-i vânt sau e soare. Pașii mă poartă spre Ea, spre divina fecunditate, spre mâna pe care o sărut cu reverență și prețuire pentru tot restul vieții, o trăire în lumea asta mare.
Cum pot să-ți mulțumesc, înger din zare? O faci mereu, scorpion sensibil, mă scrii într-o poveste nemuritoare.
Astăzi e ziua ta, azi și-n fiecare zi, Tu ești totul meu, impecabilă floare, floare de nu-mă-uita din anotimpul trecerii prin neuitare. Desenul chipului tău este în inima mea, locul lui nu-l poate lua nimeni, voi pleca cu el dincolo de lume, în magia universului care mă înconjoară, femeie cu suflet de înger, ființă fără egal, dragoste înălțătoare.
Unde ești ca să pot alerga într-o suflare? În mintea mea, în viața ta, poet al vremurilor trecătoare.
E atât de frumoasă ziua ta! Pe deget porți un inel, este parte din inima mea, este darul de preț din credința mea, este parte din suflet, o particulă din trupul meu, perlă a coroanei, nestemată din muntele iubirii celeste! În poala destinului s-au adunat sărbători, care de care mai speciale, care de care mai altfel, nimic nu seamănă cu azi, totul este un spectacol al vieții sub umbrela cerului, sub grija Celui de Sus, sub paza Sfintei Divinități.
Slavă Ție, Slavă Bunul meu Dumnezeu! Slavă, Sfânt Creator!
Cu aripa gândului pornesc spre maica mea prea albă, îi voi duce un buchet cu lalele roșii, îi voi săruta mâna și fruntea și-i voi mulțumi pentru viață! Fiicelor mele și mamei lor le voi dărui lalele albe. Surâd. Sunt fericit și timpul știe, sunt bucuros pentru că trăiesc și iubesc, iubesc trăirea mai mult ca niciodată, am trecut o punte de la apus la răsărit și echilibrul meu a fost stabilit de Rânduitor. Mulțumesc unui înger, înger păzitor, iubirii cu chip de iubire, femeii cu înfățișarea unei flori de munte, o imperială asemănare cu imaginea destinului scris într-o carte ce nu poate fi rescrisă, Cartea Destinului. Privesc depărtarea, văd apropierea, nici nu știu cum să reacționez, îmi e atât de dor!
Te întrebi de ce, de cine? Ei bine îmi e dor de mine, de mine în trăirea mea!
Se face ora revederii, inima stă să iasă din palatul ei, ochii sunt umezi, mintea e limpede, trupul arde, Eul arde în Eu.
Unde sunt, pe unde mă găsesc? În visul ce se naște și trăiește într-o magică poveste, o divină împlinire pe drumul ce a avut nenumărate poteci.
Închid ochii și în îndepărtatul Eu revăd ce am trăit. Nu, nu sunt nostalgic, poate puțin melancolic, dar am simțit nevoia să-mi odihnesc gândul pe perna amintirilor.
Și ce am găsit în cufărul străvechi? Eul energic, poet rebel, un Eu care a crezut în femeie și-n crezul Ei, crezul iubirii. A fost bine, a fost rău? Sincer? A suferit sufletul meu!
Am primit de la viață câteva lovituri, poate că așa a trebuit să fie, să învăț pe propria-mi ființă care este adevărul iubirii. Și am iubit, am suferit din dragoste, am plâns și m-am ridicat precum Pasărea Phoenix. Asta-i viața! Am râs cu mine, uneori m-am certat, alteori m-am amuzat, în totul existențial am fost Eu, rebelul din poveste. Și a venit o zi, cu ani în urmă, când mi-a surâs iubirea, mi-a bătut la poarta închisă, am deschis și sunt fericit, sunt împăcat cu mine.
Mulțumesc, femeie-floare, mulțumesc, femeie! A fost ziua ta și Eul meu îți sărută mâna, cu reverență! Să-ți fie binecuvântată ziua, femeie care dă viață!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
