În sărutul ploii lacrima-i fericită, se oprește pe coapsa luminii și-i scrie Eului, te iubesc, imperială minune! Am adormit pe sânii visului hoinar, undeva unde mintea și-a așezat așternutul destinului, e departe în lumea cuvântului ce se răsfață în brațele cerului. Astăzi am chef să mă joc cu rebusul gândului, să mă descopăr pe verticala iubirii, să mă înțeleg pe orizontala destinului, să mă caut printre alții și să mă descopăr în mine, fiu al cuvântului și credinței divine.
Ce aș vrea să fiu cu mine? Nimic mai mult decât iubire, să privesc și mă pot privi în oglinda timpului. Ce văd? O stare, o fire, Eul ca știre, o știre despre mine, despre un scorpion cu iubire.
În străfundul sufletului meu am dat de mine, sensibil și fragil la trup, o enigmă, un timp al dragostei, sofisticat și misterios, greu de descifrat în careul integramei din împletitele fire. E vremea muzicii din primăvara magiei, o splendidă compoziție a renașterii, o partitură cu chip de baladă, o excelentă creație a vieții. În sala de concerte a naturii se deschide o nouă stagiune a destinului, inegalabilă continuitate a unui duet viață-sens. În verde viu, verde din șoapte, în primăvară-i viața, în viață-i iubirea pentru iubire, frumusețea pentru frumos, trăirea pentru trăire, și-n toate sunt Eu, cuvânt.
Unde mi-aș dori să fiu în timp? Într-un vis al sinelui.
E atâta liniște în tăcerea șoaptei, e șoapta sărbătorii care vine în pași de vals, se oprește în dansul imaginației dinspre camera albă, albă-i rochia de mireasă a superbei flori de la propria-i nuntă. În magia muzicii totu-i o vrajă, o poveste ireală dintr-o viață netrăită, o imagine proiectată pe un ecran dintr-o imensitate a universului divin. Undeva în ecoul minții se aude foșnetul pașilor care se îndreaptă spre mine, se apropie pentru a putea merge împreună la cel mai recent spectacol al anotimpului, renașterea ghioceilor de pe tâmpla timpului. Privesc albul imaculat, recompun azi cu mâine și mă imaginez în viitor, viitorul este acolo unde balerina se odihnește pe stânca destinului.
Cine poate ști cât e de bine? Însăși frumusețea născută din iubire!
Dinspre verde spre tăcere rescriu cel mai sensibil capitol din Cartea Scorpionului, e șansa pe care mi-a oferit-o viața să pot întâlni iubirea, să-mi recapăt sănătatea trupului pentru a redeveni Eu. Bunul Dumnezeu m-a ajutat să renasc, să fiu în esența existenței, să pot să așez în pagina anotimpurilor sensibilitate și sens, iubire pentru iubire. Prin rugă comunic cu Divinitatea, prin rugă mă simt mai puternic, sunt stăpân pe mine, sunt încrezător în mâine, sunt ceea ce trebuie să fiu, scorpion rebel și sensibil, undeva într-o particulă din eter.
Cum sunt Eu, fragilul boem? Sunt bine, dau Slavă Domnului pentru sănătate și iubire!
În profunzimea trăirii sunt fericit și împlinit, bucuria fiecărei zile este imensă, nimic nu se poate compara cu raza de soare care mângâie geamul de la fereastra dinspre răsărit, nimic nu are egal cu îmbrățișarea femeii, pur și simplu totu-i dar divin, un dat creștin. Surâd! Este o zi binecuvântată, gândul meu se oprește în brațele dorinței, dorința zâmbește și mă așteaptă acolo, acolo în lumea dragostei, o lumea a mea, a ta, a noastră.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
