Fiecare secundă-i un strop din inimă, privirea-i o clipă a vieții, nuanțele sunt bucuria trupurilor, culorile reprezintă fericirea sufletelor. Vine vremea mărțișorului, cu penelul din flori pictăm frumusețea iubirii în tabloul anotimpurilor. Sărutul revederii este emoție, este prezență verde în ortografia sufletelor, splendoare a chipului de înger din universul unei particule din lumea poeziei.
Unde este verbul din dialogul iubirii? În inima metaforei, în secunda celestă a devenirii.
Împreună cu bucuria îmbrăcată-n argintiu am plecat spre liniște, Eu și libertatea, Eul și visul sărutului fermecat de buzele roșii ale femeii cu suflet adevărat. Nici nu știu când am ajuns în locul însemnat pe harta destinului, parcă a fost ieri prima îmbrățișare, prima lacrimă, primul cuvânt. Privirile s-au împreunat în dorința minții, chipurile s-au transformat în flăcări, lumina lor pătrundea până-n măduva oaselor, totul s-a transformat într-un incendiu, poate că așa a fost să fie într-o primă zi a primăverii.
Oare a fost un vis, spune-mi tu, regizor al vieții, stăpân al scenografiei? A fost realitate, scorpion din elegie, suflet boem, o lecție de filozofie a vieții, superbă „nebunie”!
Ți-am sărutat mâna, literă din alfabetul vieții, mirosul trupului tău m-a sedus, clipele s-au îmbrățișat într-o impresionantă poveste de dragoste, noi am uitat unde suntem, ne-am uitat în cel mai frumos preludiu dintr-un martie, într-un superb colier de cleștar. În ochii tăi, iubita mea din florar, strălucesc cele mai frumoase culori ale curcubeului.
Care este preferata mea? Roșu, culoarea buzelor tale, floarea mea rară!
În freamătul dimineții, dintr-un început de martie, am pornit într-o călătorie, am mers undeva pe traseul care duce spre lumina din petalele florii, acolo-i floarea de colț de pe cea mai înaltă culme. Femeia visului meu este aproape de cerul senin al trăirii scriitorului boem, este însăși dragostea, iubita mea îmbrăcată în rochie albă, imaculată precum îi e credința pentru omul drag, statornică piatră nestemată ce-i prinsă în cercul de foc al pasiunii. Atingerea mâinilor s-a transformat într-un fior nepotolit de setea de a face dragoste, o lume a imaginației din cea mai frumoasă fotografie.
Ce aș mai putea spune? Totul este o regie, un spectacol, o sărbătoare, un regizor, o elegie.
Bunul Dumnezeu știe exact cum trebuie să se scrie versurile dintr-o poezie. Numai El știe ce-i bine pentru cuvânt și pentru metaforă, pentru frumusețea eseului din lumea emoției și a bucuriei. Dinspre Divinitate am primit binecuvântare, acum înțeleg, mai mult ca niciodată, cât de important este ca trupul să fie sănătos, mintea să fie ageră. Scorpionul rebel știe asta și-i mulțumește Cerului pentru fiecare zi parcursă în calendarul vieții alături de cei dragi, de femeia iubită.
Cum să nu fiu fericit dacă sunt bine, spune Tu, tu cititor din scrierile mele, hai, spune?
A trecut o zi, trăiesc o magică iubire, iubesc să scriu, rescriu să iubesc ceea ce iubesc, este a mea fire, o fire liberă în libertatea iubirii, a sinelui, a Eului, a celui din mine, venit în lume pentru a iubi verbul, un verb știut de mine, știu și cei care mă iubesc, așa cum sunt, sunt un cuvânt într-o poveste cu Ea, cu femeia-floare, cu mine, Eu sunt bărbatul-cuvânt și-mi doresc să rămân, neuitare prin iubire.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
