În pictura de pe pânza sufletului, imaginația minții naște fructul pasiunii. Mă destăinui unei viitoare sărbători, voi poposi la o nouă gală de excelență a dragostei de viață, voi bea pe nerăsuflate din izvorul iubirii, izvor nestăvilit de sete.
Ce face mintea imaginației mele?Dăruiește un buchet de flori și sărută mâna destinului.
Pe tâmpla zilei desenez dantela râului ce mă curge spre corul cristalin al ochilor, splendide lumini care nu mă vor lăsa niciodată fără drumul care-mi dă sens. În dimineți venite cu zâmbet și dor, înțeleg întregul pe care-l trăiesc lângă iubirea-munte, de acolo din visul omenesc. Privesc spre Înalt, spre Piscul Ceresc, rostesc o nouă rugă și-i mulțumesc Tatălui Ceresc pentru fiecare zi trăită, pentru sănătatea sufletului, a minții și a trupului.
Slavă Ție, Doamne, Sfântă Divinitate!
E vremea iubirii, clipele fug în dimensiunea necunoscută de sine, sunt atâtea ipoteze care nu-și găsesc răspunsul în mersul acelor de ceasornic. Mă tot întreb unde mă aflu acum, în ce punct de pe harta sorții mă găsesc, unde să-ți spun că sunt, femeia mea dinainte de punct.
Oare mă știi, libertate de a fi? Te-am găsit într-un joc al minții, într-o partidă de șah înainte de mat, scorpion sofisticat, liber în propria-ți libertate din cuvântul dat.
În seara născută din zi mi-am adunat gândurile în cel mai sensibil scenariu al unui spectacol inspirat din propria-mi viață, însăși existența dragostei nețărmurite, o iubire pentru un înger cu chip de femeie, o femeie cu chip de floare, floare de colț. Prin visele despletite de buzele flămânde am găsit rama celui mai frumos tablou, e portretul unui curcubeu.
Unde să te așez, minune de tablou? La reverul din anotimpul florilor, într-un fascinant eseu.
Rescriu pe foaia velină a sufletului boem, scriu ce simte Eul, o parte din mine e plecată în lumea de dincolo de lume, o altă parte trăiește intens povestea de dragoste a cuvântului logodit cu penița sărutată de cerneala timpului verde. Rememorez secvențe din sărbătorile imortalizate pe coperta destinului, una mai frumoasă ca cealaltă, definiția lor este proiectată pe ecranul celui mai frumos templu, templul iubirii fără egal. Nici nu știu unde-mi sunt metaforele, e atâta frumusețe în existența cuvântului, mulțumesc Divinității pentru că sunt în Grădina Vieții, în realitate.
Doamne, iartă-mă pentru greșelile comise în trecerea mea! Iertați-mă, florilor din glastră pentru că v-am răpit din grădina voastră!
E liniște în noaptea posacă, e cald în odaia noastră, iubita mea de dincoace de fereastră, din patul alb cu perna alb-albastră. Închid ochii serii, descifrez pas cu pas fiecare capitol din universul Eului, undeva pe fila începutului mă regăsesc în brațele femeii pe care o divinizez, iubind-o dumnezeiește.
De ce te-ai născut în târziul de… vreme, floare? Nu pot răspunde la întrebare, cuvânt de… cuvânt, culoare, rouă ce sărută sensibilele petale!
Deschid ușa dinspre mâine, sunt curios ce poate fi dincolo de Ea, ce s-ar putea afla scris pe fila viitorului din povestea de iubire a Eului din Eu, a enigmaticului eseu care se va scrie în capitolul ce va urma. Zâmbesc în sinea mea, sinelui îi este bine, aleargă precum caii sălbatici dintr-un tablou fără ramă, fără anotimp. Eu sunt în primăvara dragostei, a iubirii pentru femeia ultimă, un definit popas pe banca demnității dintr-un subpunct, înainte de punct.
Un punct cardinal, un reper, spune-mi voce din Univers, care-i răspunsul de dincoace de Cer? Busola, Ea este aceea care indicată sensul și direcția, busola este imperiala femeie din povestea Eului ales călător.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
