În palma timpului femeia visului, în cartea Lui, aceeași femeie, Ea este iubita sufletului și trupului. Pas lângă pas. Timpul meu alături de pasul tău, o imagine a gândului în poala unei mângâieri în care-mi odihnesc trupul prin zâmbetul destinului. Trăirile-mi sunt într-un tablou dintr-o poveste a primăverii, ramuri cu muguri, dorințe și îmbrățișări. Femeie din călimara sufletului meu, mi-ai prins rădăcina de tine și m-ai făcut să admir culoarea părului tău, mi-ai prins mâinile și m-ai făcut să înțeleg dorința pasiunii. Știu că mă iubești și mi-am văzut rostul în primăvara ochilor tăi. Viața mi-a dăruit verbul a iubi, mă strigă, îngenunchez la marginea nopții, sărutul serii atinge mâna cu inelul argintiu de pe degetul sufletului.
Iubita mea, metaforă din palma cerului, îți aduci aminte sărbătoarea primirii inelului de logodnă? Cum pot uita lacrima fericirii fără de egal, poet rebel din calendar?
Surâd! Trăiesc cu rost curgerea timpului din valul vieții, cascadă de dor, așteptare, sens, cuvântul ce-și strigă perechea.
Se aude ecoul unei pene fragile care-și scrie propria-i poveste de iubire? E un cântec din cel mai frumos spectacol de sunet și lumină!
Niciodată cuvintele nu au așteptat la rând pentru a spune ce sete le este de lacrima de fericire din privirea dorului. Dor!
Ce poate fi mai singur? Dorul sau gândul?
O altă întrebare trece pe aripi de vânt, trecem și noi peste o filă a vieții, mai curge o lacrimă, îi pasă de tine și te trimite într-o pagină dintr-un album. Ești acolo, cuvântului îi pasă de tine, metafora te iubește, filă cu filă, în zile și-n carte. Lacrimile cerului sunt fericite, sărută apropierea primăverii în rochia-i verde, Eu aștept îmbrățișarea petalei de dor, a dorului de petala sa, a sărutului pătimaș din ziua sortită, Ea, femeia visului, pasiune și artă, frumusețea de a te dărui.
Dragostea-i un joc al minții, jocul de șah, un joc al sufletului, rebus nedezlegat, sau dorința trupului de a fi El, o enigmă a Eului din timpul scorpionului rebel? Viața nu-i un joc, răspunsul este în viață, e în suflet și-n trup, în clipe și-n soartă.
Îmi odihnesc gândul în profunzimea sa, mă opresc din când în când și-mi cer socoteală pentru tot ceea ce vreau să fac, adun sau scad, ajung și constat că-i o simplă socoteală. Înțeleg ce pot fi în calendarul anotimpurilor, mă regăsesc în zilele cu soare, sunt fericit atâta timp cât mintea mea învinge norul de ploaie. Visez cu ochii deschiși pictura dintr-un tablou al unei nopți de iubire, culoare și nuanță, dorință și dans, suflet și trup, arta de a face dragoste. Te rog să crezi destăinuirea Eului din anotimpul magic al sinelui, e trăire într-o vreme de… vreme.
Cum aș putea să-ți mulțumesc, zori de zi? Zâmbindu-mi fericit, scorpion neliniștit!
E liniște în anotimpul numelui, e bucurie în prenumele Lui, s-a așternut surâsul peste Chipul Destinului, lumina îi sărută fruntea, iubirea îi conturează zâmbetul, totul este un dans, dansul bucuriei din oda cu același nume. Ridic privirea spre Cer și pornesc într-o altă zi cu Tatăl Nostru în suflet și cu iubirea în camera de oaspeți a Lui.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
