În caligrafia privirii dorințele se proiectează pe ecranul sufletelor care au același nume, iubire. Pornesc nerăbdător spre orașul de munte, acolo mă așteaptă privirea luminoasă și scânteietoare, blândă și copilăroasă, acolo este femeia care pictează nuanțe în tăcerea cuvintelor ce sunt lăsate să se odihnească pentru o vreme, vremea iubirii.
Ce simte scorpionul rebel? Viața, viața trăită, nu jucată la ruletă într-un cazinou, la o masă rotundă, de un alter ego…
O zi plăcută de ianuarie ne îndeamnă să bem cafeaua la terasa cu amintiri, e situată lângă pădurea de brad, acolo-i podul de piatră, este martor prin vechimea rocii, prin povestea atâtor anotimpuri care au cioplit în vechea lui arhitectură. Ospătarul așază politicos două cești cu cafea neagră, le lasă ușor pe masa rotundă din fier forjat, este superb mobilierul de lângă magnolia cu flori albe.
Oare este vis de ianuarie? Oare, Eu sunt norocosul invitat?
Locația e știută de verile trecute, trecute și prezente în seiful așezat în partea stângă a timpului acompaniat de sensibilul tic-tac al unicului ceas. Dinspre șoaptă spre refren se aude „soneria” de la poarta senzualității buzelor, splendoare care-și cere dreptul la jocul pasiunii care se naște prin lecția iubirii. Dansul destinului nu se lasă aștept, nu este jocul de șah de pe tabla vieții. Ușor, ușor, cortina serii coboară peste o altă zi din calendarul marcat cu sărbători, ziua de astăzi o prind în cununa din respirația iubirii, elixir picurat în argintul din inele.
Unde mi-aș dori să-mi odihnesc timpul? În poala vremurilor ce vor veni în liniște.
Rememorez ziua descrisă la pagina unde semnul de carte și-a rezervat dreptul de a fi prezent. Transcriu emoția în pagina sorții și-n fiecare cuvânt simt credința în Divinitate, Creatorul este permanent în ruga minții mele, în ruga spre Cer, spre Înalt, spre Rânduitor.
Ce poate fi mai Înălțător? Nimic, absolut nimic!
Nici nu știu ce să mai știu în lumea în care a ști înseamnă a iubi, a iubi sensul fiecărei zile, sens care mă conduce spre o sinceră îmbrățișare a unei femei cu chip de înger. Privirea ei îmi prelungește viața, bucuria ei îmi dăruiește împlinire, zâmbetul ei face să mă uit în frumusețea clipelor ce se multiplică în spirala Eului ales din Eu, se multiplică în sine, în sine însăși.
Cine sunt Eu, în afară de mine? Eu nu par a fi, Eu sunt pentru a fi bărbatul unei singure femei, al unei singure iubiri, al unui singur Eu.
În mersul meu, prin lumea mea, trăiesc libertatea de a fi același Eu, un singur Eu pentru Ea, Ea, înger cu chip de femeie, o femeie care știe a iubi, pentru că a iubi înseamnă a privi în aceeași direcție, oriunde ai fi.
Privește-te în sinea ta, cititor fidel, și spune-mi dacă-i corectă gândirea, logica mea? La bună vedere, imagine vie din trecerea mea!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
