Iubirea vindecă nedormirea cuvintelor născute dintre necuvintele celeste Pașii mei se îndreaptă spre iubita visului, zâmbetul este pentru Ea, Eu sunt pasul lângă pas, Eu sunt Tu și-mi ești un Eu, libertatea de a fi între mine și ecou. Mi-a trebuit ceva timp să înțeleg viața, e bine că nu sunt prea târziu în calendarul anotimpurilor. Acum întrebările sunt precum avalanșele zăpezilor de altădată, Eu sunt la fel, poezie, eseu, privire sinceră, nealterată.
Oare sunt nostalgic, spune tu, voce interioară, spune tu gând dintr-o îndepărtată vară. Nici nu știu ce să-ți răspund, rebel cuvânt din alfabetul unei așteptate zi de sărbătoare. Mulțumesc pentru o nouă zi, e gândul sufletului și al minții, Doamne!
În culoarea timpului topit, nuanțe și destinații, semnul din Cer, rugă, verbul din viață, femeia. Pe o piramidă din vise, Eu sunt cel rămas din Eul echilibrului optimist, Eu iubesc trăirea la prezent și timpul iubirii celeste, însoțesc ceasul care nu se oprește în propria-i poveste.
Unde-i timpul nepetrecut? La loteria vieții dinspre răsărit spre apus.
În magicele sărbători ascult refrenul inimii care valsează pe scena anotimpurilor. În ropot de aplauze cortina alunecă ușor peste zi. S-a făcut seară, Eu scorpion rebel, din fire, împletesc o stare și disec filozofia unui eseu într-o caligrafie celestă.
Cum sunt în seară? Sunt Eu, cu totul în sine, prin sine un Om.
A început să plouă pe cearcănele ferestrei deschise spre lacrima care a plecat cu metafora înserării. În camera albă un foc arde în albul din mireasa visului. Dorințele buzelor și strigătul trupurilor se topesc la căldura inimilor pereche ce-și scriu povestea iubirii. Din ochii metaforei izvorăsc lacrimi, cuvântul se abține să „acompanieze” clipa desenată pe harta destinului.
Ce aș putea să-i fac „autografului” dat? Spune tu, toc străvechi, cu penița setoasă, ce să fac? Să iubești la fel de profund, să divinizezi Perla Coroanei, cu sufletul arzând!
În ziua sortită mi-am scos timpul la plimbare și-n splendoarea lui m-am regăsit într-un solfegiu al iubirii, am deschis ochii minții și am descifrat notele cântecului cu har. Cu ochii sufletului am trăit senzualitatea trupului, un imn al dragostei interpretat cu unicul fluier dintr-un anotimp, reper al celui care rămâne ceea ce este, rebus al fiecărui cuvânt, hrană spirituală în trăiri rebele, Credință în Cel Sfânt.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
