În nenăscutele note muzicale, visul compune partitura dragostei divine. Și a fost o zi, și a fost o sărbătoare, și să tot fie zâmbet și bucurie, Eu rescriu o nescrisă filă din „Libertatea de a fi Eu” în Universul Cuvântului din iubire, credință și binecuvântare. Am închis rucsacul, mi-am deschis sufletul și am adăugat în sipet manuscrisul trăirii boeme, misterul rebelului îndrăgostit de metaforă.
Oare așa voi fi mereu? Răspunde-mi tu, regizor din spectacolul vieții, din neuitare. Prezent este prezentul din clipa trăită într-o inegalabilă îmbrățișare.
În neodihna iubirii, a dragostei nețărmurite pentru femeia timpului meu, visul s-a transformat într-o poveste pe care o transcriu în fila existenței. În aritmetica vieții dăruiesc un autograf secundelor rescrise-n timp, zâmbesc cu subînțeles și îmi așez tâmpla pe umărul tulburătoarei metafore a unui Val de la țărmul sorții.
Cum să nu privesc aritmetica profundă a întinderii de mare?
În carul de timp întrebarea merge după răspuns în nedormitele îndepărtări ale unicei povești de dragoste, un bestseller scris cu mâna trăirii. Imensul izvor al iubirii, din intimitatea ochilor, admiră decolteul cutreierat de dorințe. Senzualitatea trupurilor potolește setea buzelor aprinse de șirul indian de sărutări.
Ce aș putea să fac, floare de nufăr? Răspunde-mi, imaculată culoare!
În trăire am zâmbet, sunt fericit, femeie a timpului meu! Verbul unui destin mă îmbrățișează și împreună continuăm mersul spre loja oficială a destinului. Pe cămașa din zori păstrez tainele eseurilor, le așez la reverul brodat cu metafore din vreme. Cu maiestate, iubita mea mă pictează într-un superb incendiu pe ecranul vieții. Nenăscutele culori se doresc pe rama tabloului. Îmi reazem fruntea pe umărul credinței, liniștea mă copleșește ca un val de lumină ce alunecă printre copacii semeți, spre poiana cusută cu dantela florilor albe. În gândurile mele te port cu grijă în caseta cu valori a sufletului, diamant șlefuit de focul incandescent din pântecul existenței.
Se aude romanța dinspre fereastra luminată de zâmbetul angelic? Răspunsul ești Tu, surâd și mă apropii de tine, oglindă a Eului.
Ființele noastre se împletesc într-un trup, într-un copac al vieții, artă a existenței, o bijuterie a timpului trăirii. În codul nescris, din atlasul existenței, cuvântul și iubirea reprezintă sfântul meu echilibru, liniștea dintr-o identitate ce poate fi descifrată în miezul unui vis. În jarul destinului degetele mele modelează bucuria cu alfabetul cuvintelor, dar de la Dumnezeu, lumină pentru metaforă, dragoste a acelui Eu.
Oare sunt nostalgic, în ton cu semnul de întrebare? Poate că nu, poate că da, cu certitudine mi-am aninat o dorință de rădăcina metaforei cu drepturi de autor, dialog înspre înserare.
La întrebarea vieții răspunde ziua de naștere a iubirii, feminină și profundă în acceptarea timpului. Niciodată sufletele nu se pot despărți, doar trupurile-și îndeplinesc o misiune impusă de regulă, dincolo de conveniențe și limite, dincoace de neuitare. Sfântul Rânduitor mi-a scris destinul, în profunzimea din sufletul cuvântului mă rog Sfântului Creator să-mi ierte păcatul de a fi greșit cu „vorba și fapta”, de a uita că sunt un muritor.
Slavă Ție, Divinitate!
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
