Ruga scorpionului boem, Slavă spre Înalt pentru raza de soare a primelor zile din an… La punctul de fugă dintre ani dialogul buzelor și-a imaginat sărutul din pictura genelor, a coborât în spirală pe prispa iernii calde și s-a rugat în taină, în șoapte. Ce voi lua cu mine în geamantanul plin cu fapte? Nu voi uita să împachetez amintiri la amintiri, sărbători la sărbători, vise la visuri, bucurii nenumărate, zâmbete nemachiate!
În așternutul primenit dragostea ocrotește zodiile flămânde de rost, femeia și bărbatul sărbătoresc, prin dans, colierul metaforei din imperiul cuvintelor. Neegal, egalabil timp numai cu sine, Eul din Eu ce va face în Noul An, cine știe? Bunul Dumnezeu cunoaște ce este scris cu bucurie!
Zâmbesc și mulțumesc Divinității pentru răsăritul soarelui de pe Strada Destinului, este frumos sensul mersului care poartă un nume, nume sfânt, credință. La cumpăna dintre ani setea e și mai sete, nepotolită-i de iubire, de forța dragostei ce învinge semnul de întrebare, semne din fire. Ce vreme frumoasă, cum pot defini clipele de fericire? Simplu… Destinul e scris în Sfânta Carte a Cerului, în certificatul de naștere al unei lacrimi din fecunditatea femeii care dă viață.
Am deschis fereastra dimineții, dincolo de ea Eu și Eul zilei, cu tandrețe îmbrățișez metafora din coregrafia vieții, Eu, un simplu nume. Slăvit să fii Creator al cuvântului din neuitare! Slavă pentru o nouă zi în calendare! Unde am fost și unde sunt în roata vieții? Undeva cu arcul unui cerc, o săgeată țintită în cuvânt, în vocalele și consoanele destinului verde-viu.
Renasc în fiecare sărbătoare a mersului spre desăvârșirea interioară, mă recompun în anotimpul argintului gravat cu nume și prenume, închid pleoapa serii și rememorez portretul iubirii, tablou înrămat cu petale din floarea de pe stânca destinului, atât de rară, atât de catifelată. Traversez o punte, o altă punte dintre ani, țin sub cheie misterul scorpionului de la Chindie. Bobul de mărgăritar cade pe biroul de lucru, neoprit, umezește un paragraf cu multe virgule, l-am scris cândva despre iubire. Pur și simplu, recitesc eseuri scrise cu ceva ani în urmă, la același birou, în aceeași redacție, Redacția Impact. Acum scriu viața trăită cu adevărat, așa cum numai un poet-scriitor și-a imaginat-o în adolescență, într-un vis creionat în elegia anotimpurilor, fără virgulă, fără punct, fără păcat. Oare am învățat rolul punctului? Surâsul este martorul răspunsului.
Prin ochiul ferestrei dinspre mâine mi-am imaginat sărbătoarea ce va să vină, frumos îmbrăcată în straie albe de mireasă mă prinde de mână pentru a petrece zilele din ani. Mulțumesc, floare, Regină a nopții..
1 ianuarie 2023….
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani…
Facebook
WhatsApp
TikTok
