Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii
M-am căutat în mine și m-am găsit în sinele scorpionului nostalgic, un Eu al său cu sine
Întotdeauna sunt atât de aproape de mine și mi se pare că sunt atât de departe de sinele dinspre sine și mă întreb: ce pot să fac cu mine?
– Răspunde-mi, clipă argintie!
Tăcere în intimitatea spațiului meu, aici se aude șoapta, acolo se aude ecoul ei, totu-i învăluit într-un refren al dragostei din anotimp. Pe aleea cu salcâmi, noi 2 am îmbrățișat visul devenit realitate. Crâmpeie din amintirile altor primăveri au marcat surâsul din privirea pătrunzătoarelor trăiri, incendiul pasiunii a spulberat întrebările nerostite. Definiția certitudinii, scrisă pe pagina din cartea adevărului, dă sens și, în același timp, dă viitor unicului dans al celor două suflete pe aripa din trupul nemuririi. Pe coperta timpului stă scris numele tău iubire, un autograf al destinului pe harta celestă, o splendidă inscripție a trecerii prin lumea pasiunii.
– Care este rostul scorpionului rebel?
– Să scrie iubirea divină, să-l iubească pe Dumnezeu.
Smerit îmi îndrept ruga spre Înalt, și-mi păstrez, cu sfințenie, locul sub un petic de cer, îmi respect legământul și iubesc femeia, lumină și fecunditate, reper. Adeseori o privesc cu pasiune mistuitoare, uneori o aștept pe brațul drept înainte de culcare, e un ritual, o clipă neegală, o stare. E greu timpul care a trecut, e ușor cel care trece, Eu mă găsesc undeva înspre cel care a fost și este, un răsfățat al sorții, o magică realitate, o continuă scriere în eseul care curge într-o reală poveste.
– Unde mă aflu în prezentul existențial?
– În speranța născută-n zorii ce vor sosi în pragul anotimpului cu zorele, acolo la fereastra deschisă spre zenit.
Privesc răsăritul, sunt fericit în lumea iubirii, viața-mi zâmbește în acorduri albastre, Bunul Dumnezeu mă protejează, și-i mulțumesc, prin rugă, pentru grija Lui. Retrăiesc sărbătoarea, fiecare clipă a ei e magică, lacrimi de fericire se zbenguie pe obrazul sărutat de regina nopții, parcă-i un vis, parcă-i ceva ireal, acel ceva care vine de dincolo de lume, dintr-o altă lume.
– Oare, Eu vin de altundeva, dintr-o altă lume?
– Nu-mi pot răspunde la întrebare, uneori rămân surprins în lumea mea, de Ea însăși, de reacția și atitudinea sa.
Adeseori par surprins în lumea Eului, sinele parcă este altfel, un sine diferit de mine, o hologramă a cuvântului, a poetului rebel, a celui plecat într-un zbor spre o altă lume. Poate filozofez prea mult, poate sunt un vis, poate o impresie sau un subiect dintr-un eseu, dintr-o elegie. Uneori sunt surprins de mine într-o oglindă a timpului, într-o secundă a ceasului terestru, trec atât de repede pe lângă mine încât mă sperii de viteza cu care dau răspunsul vremii venite.
– Chiar, cine sunt acum în seara sfântă?
– O dorință, un gând, o putință sau o neputință?
Nu sunt confuz, trăiesc clipa iubirii, o iubire celestă, un jurământ al sufletului pentru trup și minte, un testament al dragostei cu puține cuvinte. Iubesc și sper, sper să-mi pot trăi mult timp iubirea, să o pot scrie în jurnal, azi pentru azi, mâine pentru viitor. Vorbesc cu mine, vorbesc prin cuvinte, mă chem și-mi răspunde metafora, e ceva ce nu poate fi definit, poate fi înțeles de cei care știu a iubi, care trăiesc clipa din zi. Dau să strig iubirea, îmi răspunde ecoul, e atât de suav, e născut din dragoste, e însăși dragostea, copilul fidel al trăirii.
– De unde vii și unde mergi, clipă din zi?
– Spre seara luminată de privirea iubirii, spre noaptea unei flori, spre regina nopții.
De undeva răsună un cântec, e oda bucuriei, o parte din mine, din inima mea, din pasiunea pentru femeia născută-n primăvara florilor, acolo pe tăpșanul cu maci, cu roșul aprins de pe buzele uscate de sărutul cu foc. E magie în lumea celor 2 actori, scena le aparține, decorul e din flori de-nu-mă-uita, ei sunt regizori, piesa e viața lor, nimic nu-i desparte, cortina-i ridicată, spectacolul este la gala de excelență dintr-un timp trăit la maxim, acum la vremea sa.
– Cum să nu trăiești piesa regizată de Creator, de Divinitate, de viață, de iubire, de Ea însăși?
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
