Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii
Sunt a fi și rămân în urma mea Eu, verbul a fi… însăși Eul
Sensul de măsurare al timpului nu poate fi schimbat, mersul său nu poate fi oprit, lungimea și rezistența aței de pe mosorul vieții nu pot fi știute. Rămâne doar bucuria vieții… așa că, parcurg timpul în picioare, într-o verticală a cunoașterii, într-o introspecție a celui născut să fie cuvânt, renăscut, după o încercare a destinului, să iubească metafora fără nici un jurământ. Mă opresc uneori, obosesc în profunzimea dorului, mă odihnesc pe marginea speranței și-i cer înțelegere, mai mult azi decât ieri, negândindu-mă la mâine. Trăiesc secunda celestă, o cânt în poeme, o scriu în eseuri, o scot la plimbare pe drumurile mele, o împac cu mine, e bucuroasă, nevoie mare. Surâd pe stradă, îmi opresc privirea pe iubita care mă leagă de viitor, o răsfăț cu metafore și flori, o port în minte și-i dau onorul.
– Îți voi lumina calea, din zori până-n seară, din seară până-n zori!
– Să fii fericit, condei cu dichis, hărăzit să mă scrii…!
Transcriu în jurnal scrisorile sufletului plin cu sensibilitate, pe pupitrul sorții stă călimara și tocul cu penița divină, totul vine de Sus, de Acolo din Lumină. Cel de Sus îmi conduce pașii, îmi luminează mintea, mi-a vindecat trupul, îmi face sufletul fericit, alături de El străbat drumul trăirii pline de magie. Sunt norocos în curgerea clepsidrei, sunt bobul de nisip argintiu, sunt ales să parcurg drumul pavat cu flori de nu-mă-uita.
– Cum să nu-i mulțumesc Rânduitorului?
– Cerul mi-a prelungit calea creștină, la câteva răscruci de drumuri terestre.
Îmi parcurg mersul în rugăciune, simt că sunt ales să fiu cuvânt, să fiu Eu, încă Eul care mai are câte ceva de făcut Aici, aici într-o lume de dincolo de virgulă, de dinainte de punct. Bunul Dumnezeu îmi este scut, îmi este tot ce-mi este scris pe pământ.
– Cine sunt azi, acum?
– Un scorpion enigmatic, o taină într-o iubire, o parolă a gândului, o filozofie de weekend, un carusel al timpului nedus.
Zâmbesc, viața-mi e un zâmbet, trec pe lângă ceea ce doare și mă bucur de frumos, de raza de soare care-mi mângâie obrazul. M-am legat cu sufletul și trupul de femeia visului, de ființa care mă face să uit de neîmpliniri, să uit de acel ceva care-i imposibil de făcut într-o lume a bine cunoscutei sintagme „nu se mai poate face nimic”. În regia vieții îmi joc rolul din destinul scorpionului sofisticat, scenografia fiind semnată de sufletul pereche într-o coregrafie de zile mari. Trăirea-i un joc la ruletă, viața-i o necunoscută, nu putem ști cât vom dansa, când se va sfârși melodia. Pe scena universului divin nimic nu-i întâmplător, fiecare dintre noi avem un loc stabilit, ca întindere și rost. Viața-i o luptă într-un ring necruțător, iubirea-i o victorie pentru care, uneori, nu suntem pregătiți și, atunci când o avem, nu știm ce să facem cu ea. Eu am fost și sunt un ales al sorții, iubirea mi-a fost și-mi este legământ, o prețuiesc, pur și simplu, fără jurământ. Sunt pasional, nu duplicitar, nu-mi plac farsorii, pentru mine iubirea-i ceva sfânt, un dar de la Dumnezeu, un sigiliu peste suflet și trup.
– Ce iubesc mai presus de Sinele dinspre Sine?
– Creatorul, Eu sunt a Sa misiune dintr-o particulă de Cer.
Vali NIȚU este un cunoscut jurnalist, poet, eseist, cu foarte multe volume publicate în ultimii ani și redactor-șef Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
