Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
A mai trecut o zi în sinea Ei, Eu scriu o elegie, Ea rămâne o iubire
Picături de ploaie alunecă pe pleoapa serii, liniștea lor strigă șoaptele de dragoste târzie.
– Hai de vino, iubito din poezie!
– Stai, stai să-mi termin misiunea, cuvânt select din armonie!
Se așterne tăcerea peste ziua plecată din calendarul timpului hoinar, rămâne parfumul trupului ei, al femeii cu vocea-i blajină și cu privirea-i scânteietoare. Retrăiesc revederea, e balsamul sufletului, este o verosimilă poveste de dragoste, un cântec pe aripi de vis. Lin și grațios, se ridică „cortina” de pe trupul „clepsidrei”, pe sânii ei voluptoși mi se oprește privirea, nimic nu mai poate opri dansul. Dansul scânteilor aprind focul mistuitor al senzualității, e ceva ce nu poate fi definit prin cuvinte. Imaginea parcă-i ireală, tabloul se pictează cu pasiune, e lumea poetului și a muzei, un spectacol de gală al unei sărbători din primăvară. Visez și trăiesc, îmi imaginez clipa și „traduc” în realitate dorința gândului, efectul dorului.
– Cum sunt acum, cum aș vrea să fiu mâine?
– O respirație a vieții prin clipe, mâine voi fi secunda Eului ales să fie în aceeași iubire.
Recompun, din buchete de speranță, dorința de a rămâne Eu însumi, însăși dorința imaculată de a trăi fericirea dimineților cu parfumul de trandafir, bucuria dată de sărbătoarea argintului din amfiteatrul inimaginabilelor clemențe așezate pe scena decernării premiilor pentru dreptul de a trăi în liniște, în echilibru. Calea de la mine înspre Ea e netensionată, e scânteia care-mi aprinde pasiunea de a fi scriitorul unei singure femei.
– Ce fac pentru cititorii mei?
– Le dăruiesc toată prețuirea prin fiecare eseu, scriu despre dreptul de a trăi în iubire și pentru iubire. Adeseori se pierd valori umane, se irosesc trăiri și sentimente, Eu rămân nonconformismul care nu plagiază iubirea, Ea este autentică și profundă, mai mult ca oricând, anii mi-au dovedit asta, florile de mărgăritar nu se dăruiesc oricui.
– Cine poate să-și scrie trăirea?
– Poetul iubirii, egalul său cu firea.
Azi m-am sfătuit cu mine și am aflat că dorul îi greu fiind departe de sine, așa că, am alergat în brațele lui înțelegându-i rostul și puterea Sinelui. Ce magică-i puterea dragostei din seninul Eului de mâine! Pe aripi de lumină îmi îndrept ruga spre Înalt, dau Slavă Divinității pentru har și-mi continui drumul având sănătatea minții și trupului dăruită de El. Sunt recunoscător femeii cu suflet de înger, e un splendid madrigal al sensului și existenței omului din mine. Prezent la masa de lucru a propriului Eu, scriu regia sărbătorii dintr-o zi de Mai, e viziunea scorpionului despre a fi Tu.
– Cum se va numi spectacolul?
– Perla Coroanei, busola din fiecare zi.
Sunt atât de mâine, pe șevaletul dinspre fereastra timpului am așezat pânza metaforei, e dornică de culoare, pensula minții pictează nuanțe, e un joc dintre a fi și este, o lumină a dragostei celeste. Cu grijă îmi adun propriile idei, le prind într-un buchet de idealuri și fac din ele un capitol din cartea unicului destin, așa aflu că visul este divin.
– Spre ce mă îndrept?
– Înspre femeia echilibrului așteptat și meritat.
Sunt norocosul zodiei, transcriu pe o foaie imaculată proiecția gândului, visul e părtaș la bucuria mea.
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
