Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Femeie cu ochi de stele, ești lumina din noapte, busola timpului argintiu din visele mele
E atât de frumoasă ziua cu tine, femeie din vis, Eu sunt ceea ce trebuie să fiu, îndrăgostitul din târziu, cuvântul potrivit, metafora de bun venit. S-a înnorat și începe să plouă, din lacrima ei renaște surâsul fericirii mele, e atât de frumos încât zâmbetul îmi spune: bine ai venit, nonconformist din zile senine! Am ascultat ritmul picăturilor de ploaie și am scris melodia inimii, a iubirii care stă în picioare la intrarea în casa sufletului, e o infinită provocare, un salut, o speranță nemuritoare. De câteva clipe nu mai plouă, o rază se soare îmi atinge fruntea, parcă-i mângâierea iubirii celeste, alintul e magie, e însăși visul din altă elegie.
– Ce-mi spune gândul, ce-mi cere cuvântul?
– Să iubesc ceea ce merită, să-i scriu trăirea, să fiu Eu, artizanul iubirii, emoția altui eseu.
Nedesprins de realitate îmi înțeleg misiunea, harul sfânt, e un parcurs nesinuos în lumea sincerității și a dragostei pentru femeia aleasă. E un dar divin să poți iubi emoția, emoția de a fi parte a ei, a fecundității născută-n Mai. E unică în sinea ei, e frumoasă în rochia-i de mătase, e un madrigal pe scena vieții, un spectacol care nu-mi dă pace. Admir broderia serilor albastre, undeva e imaginea sinelui, a lumii născute din dragoste, din sărutul pătimaș al buzelor uscate de dorul năprasnic al depărtărilor părtașe la pasiunea trupurilor ne(plecate).
– Cum să fac să-mi treacă oftatul?
– Uitându-mă în îmbrățișarea ne(păcatului), acolo la lumina felinarului de la ora popasului.
Și… m-am lăsat uitat în brațele pline de tandrețe și căldură ale unei gingașe ființe de o delicatețe asemănătoare cu floarea de colț! Ce minunat e să știi că ești iubit și că iubirea îți face viața atât de frumoasă! E „Rai” apropierea de sinele Ei, ceva ce nu poate fi definit de sine, este un loc al visării, un timp al stării de bine, o impresionantă poveste, este însăși spectacolul vieții terestre. Clipe și fapte, o simbioză a Eului cu Eu, iubirea femeii cu ochii de foc pentru scorpionului „îmbrăcat” în noroc. Pe coala albă a timpului, timp care vine dansând, scriu esența sufletului, e de bine, simt fericirea în pași de vals, o pictez pe pânza imaculată a primăverii.
– Ce înseamnă pentru mine, vremea Eului?
– Bucuria din prag aniversar, clipa timpului hoinar…!
Privesc ziua de Mai, e atât de specială, e o dată din calendar, o clipă fugară, un cântec pe acorduri de primăvară, o elegie a femeii cu părul curcubeu, cu sens pentru mine, pentru Eu. Privesc cu ochii minții și înțeleg sensul tăcerii, e o șoaptă a vremii, un menuet, un cântec al sufletului de poet. Străbat clipa și-mi înțeleg rostul, totul vine de la Dumnezeu, e scris într-o carte, într-un alt și alt eseu. Prin cuvânt mi-am găsit calea, sensul și chemarea, acum simt rostul metaforei, pasul lângă pas, apropierea și depărtarea, ideea și idealul, așteptarea…
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
