Euroguard kiss2025a.jpg 	daciamavexim.gif dsgmotor.gif

TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Vali NIȚU – Emoțiile rescrise ale unui nonconformist

Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”

Tu ești liniștea dintre noapte și zi, dintre lacrimă și zâmbet

 

   S-a luminat de ziuă, surâsul mă salută printr-o lacrimă de rouă, mi se face sete de sărutul din cerul care ne plouă.

– De ce nu ești cuminte, înțelesul meu din luna nouă?

– Îmi e prea mare dorul, femeie din tăcere, însăși odorul…!

   Cu(prins) în pasiunea răvășitoare îmi îndrept privirea spre zarea cu nume, îmi e prenume, o lume a dragostei celeste, un hotar între vis și realitate, un film despre chemarea iubirii. Retrăiesc fiecare premieră, e de fiecare dată altfel, parcă sunt alți actori, alte scene, dar, întotdeauna, aceeași spectatori, gândurile nesătule de amor. Ne(cuprinse) în regie sunt mângâierile pline de senzualitate, gesturile simțite, până-n măduva oaselor, de fiecare atingere, de jocul degetelor care ating coapsa duioaselor cuvinte. E magie în stare pură, e o lume ireversibilă, pare un scenariu ireal, numai că Ea și Eu sunt realitatea dintr-un tablou pictat cu penelul sufletelor pure. Din când în când ne privim și zâmbim, e momentul nostru de tăcere, de evadare din noi, de acea descătușare a trupurilor care uită că libertatea lor este, uneori, limitată de timp și spațiu. E o întreagă filosofie în libertate, este un alt timp, o aceeași floare sau, pur și simplu, o divină petală în bătaia vântului.

– Eu ce sunt, atunci când sunt cu floarea timpului meu?

– O petală din Ea, o culoare, o nuanță sau un irepetabil anotimp.

   E vremea noastră, a iubirii fără bariere, a ființelor sensibile, a clipelor când facem dragoste ca și când s-ar sfârși jocul zilei cu noaptea, al izvorului cu râul, al fluviului de lumină cu marea albastră. Te privesc cu pasiune și îți șoptesc printre zâmbete: „ochii mari iubire, privește infinitul senzualității, face parte din tine”. Surâsul ei e molipsitor, ne îmbrățișăm atât de puternic încât izbucnim în hohote de râs! Ce tonică-i femeia inimii mele! Sărutările nu contenesc, buzele ard într-un foc ce nu poate fi stins decât de lacrimile cerului, de acolo de Sus din Bolta Cerească. Deodată se lasă tăcerea, se apropie ora când visul ne surprinde, e ceva ce urmează să se întâmple, e acea taină pe care amândoi o purtăm cu sfințenie într-o trecere șoptită.

– Ce-mi poți face, inimă nebună?

– Te voi învăța să înțelegi ce îți va fi bine.

     Trece clipa, trec anii și, ușor, ușor am priceput ce trebuie să fac pentru Ea și pentru mine. Viața e o secundă într-un univers imens, Eu sunt o particulă a lui, Ea este perechea grăuntelui de nisip din clepsidra care ne tot curge. Noi doi suntem curgerea, un râu domol printre stâncile destinului, o poveste care se scrie cu cerneala sufletelor curate, aici într-o lume care ne scrie numele pe coperta unei cărți a destinului. E filă cu filă dintr-un adevăr nemachiat, e o limpede apă de izvor, e o Ea pentru un Eu, pentru eternitate. Îmi adun gândurile și-mi trăiesc povestea de iubire, e undeva aici, aici în inima mea, între visare și realitate, între răsărit și apus, undeva atât de aproape este acel departe.

– Cum să definesc filosofia apropierii?

– Ca o lecție învățată cu sinceritate.

   Acum nu mai visez, mă desprind de acolo, din lumea imaginației și navighez într-o lume a florilor de nufăr, culoarea mă trimite în vraja sensibilității și devin propria-mi poezie, un nemuritor pastel. Fredonez refrenul unui cântec de dragoste scris pe versurile sinelui, spune cam așa: aproape sau departe, oriunde vei fi, te voi iubi neîncetat, tu-mi ești un dat, femeie a verbului a fi. Râd cu mine, Tu ești aproape, aici în cuvânt și-n șoapte. Te chem și-mi răspunzi, te strig și nu fugi, rămâi pe umărul drept în seara ce vine să-mi spună: te iubesc și te prețuiesc, bobiță din rouă, iubită din sărut…! Este bucurie pe tăpșanul iubirii din regatul de la chindie, e ceva care are propria-i identitate, e unică într-o lume „deșucheată”, o lume care a uitat să se iubească pe sine și dincolo de fereastră.

– Despre ce ar fi vorba, vorba ceea?

– Să fim noi, cei de altădată, un autograf pentru cei șapte ani de acasă.

 

Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
medCAre romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media