Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Iubesc sinceritatea celor din jurul meu, așa sunt Eu, un crâmpei al zilei, pur și simplu un eseu
E vremea relaxării, înotul e pasiunea mea, e o clipă fugară din existența Sinelui. Mi-am pus rucsacul în spate și am ajuns la Complexul Turistic de Natație din Chindia Eului. Privește! Cu ochii minții admir frumusețea vieții și pictez pe pânza sufletului nenumărate bucurii, esențiale întrebări.
– Ce este fericirea?
– E liniștea interioară a Sinelui, sensul scorpionului din însăși firea Eului.
Scrutez depărtarea pentru a mă regăsi în propria-mi apropiere. Înfloresc cireșii, iubito, sărbătoarea cuprinde grădina sufletului cu parfumul iubirii de vară. Pe marginea gândului stă portretul viu al altor anotimpuri trăite, șoptite pe roua dimineților luminate de preaplinul celest, bucurându-se cu imensă dăruire pură. În adâncul cugetului îmi caut rostul atât de firesc, mă privesc în oglinda apei dintre ieri și astăzi, mă aflu cuvânt scris în romanele așezate meticulos pe etajera sculptată de timp, fiecare pagină are o poveste așa cum și cărțile mele doinesc propria-mi iubire, reală și ea, așa cum reală e ziua în care tu, lectorul meu, citești aceste rânduri.
– Ce văd în imaginația mea, ce mă întreb în sinea romanticului Eu?
– Oare ninge cu flori pe coperta dintre două lumi, scriitor boem și fragil?
– Se pare că da, fără Ea, fără regina florilor ar plânge fila nescrisă, coperta ar fi neatinsă de un nou început.
Trăiesc cu ardoare fiecare replică din scenariul vieții, e o splendidă piesă de teatru în care îmi joc rolul pe care mi l-a încredințat Divinitatea. Iubesc fiecare răsărit și-l prețuiesc, îi dăruiesc zâmbetul cuprins în întinderea colțului meu de univers. Pe șevaletul timpului rămân culorile pastelate ale iubirii pentru un artist divin, pentru femeia cu chip de regină.
– Cum aș fi fără ea, sau cum nu aș fi?
– Un ceas fără tic-tac, o busolă fără sens, nu aș fi zâmbet, nici metaforă și nici rost.
Cel de Sus mi-a dat noroc, harul de a scrie și de a iubi viața cu poezia ei, de a merge de mână cu fericirea născută din fecunditatea dragostei fără egal. Sunt născut pentru a iubi, trăiesc pentru a fi poetul acestui nobil sentiment, felul Eului de a fi. În cuprinderea gândului exiști Tu, floare de Mai cu nume dăruit pentru a iubi un cântec al inimii. Ecoul răzbate dincolo de depărtare, e frumoasă așteptarea, dorul e „nebun” în armonia lui, e definit de puterea dragostei, de vremea lui. E vremea iubirii, a liniștii depline, e un popas al vieții încrustat în sine.
– Unde să te păstrez splendidă iubire?
– În buzunarul de la piept, acolo-i „ascunsă” fiecare trăire.
Azi îmi scriu dorința cu puterea de a merge spre acel mâine visat în elegie, rescriu ce aș vrea să fiu în viitor, în logodna unui Tu cu Eu. Prezent pe tabla de șah a existenței îmi admir regina cu priviri de foc, e o clipă fugară, senzualitatea ei este greu de descris prin cuvinte. Ce frumoasă-i fila destinului, e imaculată prin trecerea timpului prezent! În ruga Eului mulțumesc Divinității pentru bucuria de a fi întâlnit petala colorată în toate nuanțele Cerului.
– Slavă Ție, Doamne!
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
