Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Iubesc femeia cu chip de metaforă, e dreptul meu de fi însumi Eu
Îmi e primăvară-n suflet, am sădit cuvânt și mi-a răsărit poem în anotimp. Îmi e vară-n trup și mi-a renăscut iubirea într-un rod al toamnei, în anii care au trecut. În minte am vers, în timpul trăit mă iubește femeia cu ochii scânteie, cu trupul clepsidră, acum în timpul șoptit mă cheamă senzualitatea ei, puterea dragostei, e puterea unei superbe femei.
– Ce m-aș face fără iubirea Ei?
– Aș lăcrima sub umbrela cerului, aș fi al nimănui.
Azi o strig, dorul de a face dragoste pe un pat de frunze arămii îmi stârnește pofta inimii, chemarea pasiunii e magia toamnei din culorile care-mi dăruiesc frumusețe, chef de viață, putere pentru a fi însumi Eul născut să iubească, un dans în lumea-mi neasemuit de dragă, atât de firească. Cum să nu-i mulțumesc Creatorului pentru încă o zi din calendar? E atât de mâine în ființa-mi renăscută din iubirea femeii de vis încât strig vântul, chem cititorii să-mi trimită gândul, dansez în ploaie, alerg înspre inima metaforei, o implor să mă îmbrățișeze în tăcere, să-mi fie crez, să-mi fie mângâiere. Azi am plâns pe marginea toamnei, am simțit nevoia să trimit o lacrimă pentru o culoare, un gând pentru o cale, pentru calea luminii nemuritoare.
– De unde atâta chemare pentru scris, de unde vine cuvântul precum o rugăciune?
– De la Rânduitor, de Acolo de Sus, dintr-o necunoscută întindere a vieții, pur și simplu trăiesc o emoție, o nedefinită stare.
Într-o clipă mi-am răspuns: uneori și bărbații plâng în tăcere, e o altă stare, poate e un autograf pentru sensibilitate, o semnătură indescifrabilă, alteori ei se uită pe Ei, asta-i o altă clipă, o durere înăbușitoare. Privesc prin fereastra sufletului, dincolo de Ea mă regăsesc bărbatul unei singure femei, lumină în întuneric, focul viu din scântei, povestea Eului din bucuria Ei. O cuprind în elegii, o scriu în eseuri, o pictez în rogvaiv, o dansez pe scena dragostei, Ea este Eu, un solfegiu al anotimpului în care ne-am sărutat pe margine de drum, pe o superbă cale.
– Îți amintești cum buzele fremătau dinspre chemare?
– Oare se poate uita prima îmbrățișare?
Tresar la gândul îndepărtat. Nimic nu s-a schimbat în suflet, numai trupurile au obosit cumva, e firesc, calendarul pierde filă după filă, e menirea vieții, e însăși curgerea sa, e precum un râu, uneori tulbure, alteori apa-i cristalină precum iubirea ta, femeie din vis, din inima mea. Spune-mi, Doamne, ce să fac acum cu lacrima iubirii? O șterg, rugându-mă la Tine, să mă lași să scriu și astă carte a timpului, a iubirii, a Eului cu povestea sa?
– Ce pot să fac dacă nu pot opri timpul?
– Să-l trăiesc pe cel ce este, aici și acum, în splendida-mi poveste.
Îți mulțumesc Doamne pentru tot ce-mi dăruiești, e o sărbătoare, e divină trăirea, sunt un scorpion norocos, un om împlinit prin harul pe care mi l-ai pus în tolba vieții…! Cu bucurie parcurg timpul semănat cu semințele metaforei, le iubesc mai presus de mine, fac parte din sinea nonconformistului, e o lume aparte, un loc unde mă simt acasă. Cum să nu iubesc această lume? În diminețile singure îmi beau ceaiul cu gândurile mele, e hora lor, un excepțional dans, o inimaginabilă regie a Eului cu Eu.
– Ce realizez prin propria-mi imaginație?
– Invit la dans Perla Coroanei, femeia dintr-o coregrafie, dintr-un anotimp, dintr-un alt și alt bilanț.
A fost o vară frumoasă, rămâne în inima mea precum o rezonanță a pianului de pe verandă. Respir prin iubire, are numele Ei, al femeii din sine, e însăși timpul Eului, o parte din Eu. Simt fericirea prin fiecare secundă ce trece prin mine, e celestă, o excepțională carte de vizită a tot ce înseamnă putere a dragostei.
– Ce să fac Sfânt Rânduitor pentru un binecuvântat mâine?
– Să fii răbdător cu tine, cu sinele din sine.
Surâd și-mi este bine, starea rebelului e ca o boare a magnificei toamne ce a intrat pe ușa deschisă de iubire. Ce magie…! Îmi îndrept privirea spre icoana sfântă de pe peretele camerei albe, ruga se îndreaptă spre Cer, e o clipă de liniște a minții, e respirația divină, speranța, pacea sufletească. Se face seară pe tâmpla Cerului. Îmi așez fruntea pe perna destinului și mă las în grija Creatorului care-mi dă șansa vieții de a trăi iubirea și de a visa…
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
